● Pericol nevăzut / Contagion (SUA, 2011), de Steven Soderbergh.

Contagion, filmul lui Steven Soderbergh despre o epidemie care ia zeci de milioane de vieţi de pe toată planeta, în numai cîteva luni, e incomparabil mai evoluat estetic şi moral, precum şi mai complex ideologic, decît aşa-numitele „filme-catastrofă“ din anii ’70, dar asta nu-l împiedică să adopte două dintre tacticile lor de bază: 1) o naraţiune care se împarte între mai multe personaje sau grupuri de personaje ce fac faţă cataclismului, fiecare în felul său; 2) o distribuţie de nume mari (Matt Damon, Gwyneth Paltrow, Kate Winslet, Marion Cotillard, Jude Law). Cea mai evidentă diferenţă dintre Contagion şi alte filme-catastrofă e, probabil, lipsa efectelor speciale – după cum ne spune şi titlul românesc, pericolul, aici, e unul „nevăzut“. Reprezentarea acţiunii devastatoare a virusului cade iniţial în sarcina decupajului (care conferă cîte o secundă, două de proeminenţă unui bol de alune, unui card bancar înmînat de cineva altcuiva, unei mîini încleştate pe bara de susţinere dintr-un autobuz, pe clanţa unei uşi de toaletă dintr-un avion ş.a.m.d.), iar apoi în sarcina mai multor secvenţe de montaj (ce reactualizează periodic bilanţul epidemiei şi al eforturilor de a o combate). O diferenţă şi mai importantă e dată de reţinerea aproape totală a lui Soderbergh de la emfaza emoţională caracteristică genului. În pofida acompaniamentului muzical insistent, montajele-bilanţ sînt în mult mai mare măsură informative decît grandilocvente. Staruri îndrăgite mor cu minimum de fanfară. În cel mai pur spirit soderberghian – analitic, elegant, distant –, descrierea curată şi precisă, sprinţară, dar econoamă, a proceselor privite ca procese – cum ajunge virusul dintr-un capăt al lumii în celălalt, cum se erodează ordinea socială, cum se lucrează la controlarea şi eradicarea epidemiei –, ţine locul tratării