„Sperăm ca la anul pe vremea asta totul să fie gata!“, îmi spune Dan Popescu, directorul executiv de la Consiliul Judeţean şi ghidul meu la cel de-al doilea tur al Cetăţii. El este unul dintre oamenii care iau de pe raftul vitrinei obiectul numit Cetate şi ştiu să-l „folosească“, îi dau un rost, un sens. „Spaţiul permite, de exemplu, organizarea a două festivaluri în paralel, fără ca unul să-l încurce pe celălalt.“ Povestim, avem viziuni comune, e nevoie doar de puţină imaginaţie şi de dorinţa de a face, de a te implica. Acum organizează Festivalul Dilemei vechi, peste o săptămînă se va ocupa de cel de teatru, iar în noiembrie de Festivalul de folk. Entuziasmul lui e molipsitor. În plus, ştie şi cele mai bune aforisme legate de numele „Popescu“, pe care le-am auzit pînă acum. „Popescu nu e un nume, e o calitate.“ Corect. „Iar cînd doi Popescu se întîlnesc, merg împreună.“ Mergem împreună ca să-l cunosc pe Vali Şerban, renumit folkist, acum maestrul de ceremonii al Cetăţii. Vorbeşte despre ea cu acelaşi amestec de respect şi duioşie care m-a impresionat atît de mult la oamenii din Alba Iulia. Acum pare un om obişnuit, a doua zi, la deschiderea festivalului, îl voi vedea în ţinuta sa „oficială“ de cetăţean al nelocuitei Alba Carolina, dînd replica ostaşilor din gardă. Nu e doar un spectacol, e o tradiţie pe care albaiulienii au început s-o ia în serios. La ea participă peste 50 de soldaţi îmbrăcaţi în uniforme ale armatei austriece, compusă dintr-un corp de artilerie, unul de infanterie şi altul de cavalerie. Cînd am dat un search pe Google în limba română, legat de „schimbarea gărzii“, primul rezultat a fost cel legat de Alba Iulia, al doilea – de Palatul Buckingham.

DE ACELASI AUTOR Am fost în clasă cu "Missa"! Copilul superhero La tarabă Atunci cînd ai un alien în stomac „E astăzi ceva activitate sus, în Cetate?“, mă întreabă a doua zi, vineri, un tînăr