Visul oricărui român este de a obţine un serviciu bun, unde să câştige astfel încât să-şi poată cumpăra o casă şi o maşină. Această mentalitate este transmisă din generaţii în generaţii de foarte mult timp. A sta în chirie este perceput a fi o situaţie temporară, nicidecum o soluţie pe termen lung. Astfel, ţelul fiecăruia este să se încadreze în condiţiile de creditare pentru obţinerea banilor necesari achiziţionării unei locuinţe.

Mulţi vor să meargă cu mâinile în buzunarele goale la bancă şi să se întoarcă cu banii pentru o casă. Această modalitate de a cumpăra case a fost încurajată foarte mult în perioada de boom, când fondurile speculative încercau să vândă locuinţe pe bandă rulantă, iar băncile acordau credite foarte uşor. Se acordau în mod abuziv şi credite pentru nevoi personale.

"Creditele doar cu buletinul" au determinat mulţi oameni să se întindă mai mult decât le ajungea plapuma. Supraconsumul a fost încurajat în mod constant de către toţi jucătorii din toate sectoarele, că doar profiturile creşteau vertiginos pentru toţi...

Acum, când se presupune că am fi învăţat ceva din criză, constatăm faptul că în ultimii doi ani statul a venit cu măsuri care se dovedesc a fi soluţii de moment şi care nu fac decât să încurajeze din nou consumerismul, dar de data aceasta pe banii publici. Într-o societate în care supraconsumul ne-a adus în criză, am putea spune că măsurile salvatoare se bazează tot pe îndatorare. Exemplul cel mai elocvent este Prima Casă, programul care a încurajat din nou acest sistem de achiziţionare a unei locuinţe fără avans. De această situaţie profită vânzătorii de locuinţe care vând iluzii deşarte, aruncând în stânga şi în dreapta afirmaţii că oricine îşi poate cumpăra o casă. Ei spun că acum este momentul oportun să cumperi, mai ales că preţurile s-au ajustat foarte mult şi că-i ajută şi Prima Casă. Dar omit un singur a