Foto: Thinkstock Două lucrări de „specialitate” ale specialiştilor francezi fac furori în arta sărutului şi dezvăluie ce se ascunde într-una dintre cele mai tandre căi de comunicare între două fiinţe. Filosoful Alexadre Lacroix scrie în cartea sa că sărutul s-a sustras oricărei încercări de etichetare, dar că, în esenţă, a rămas „cel mai bun barometru al unui cuplu”. El dezvăluie că la originea cărţii sale s-a aflat un reproş pe care i l-a făcut chiar soţia lui. Într-o zi, ea i-a spus fără ocolişuri: „Nu mă mai săruţi la fel de mult ca altădată!”... Alexadre a căzut pe gânduri, apoi a tras câteva concluzii: „În perioadele tensionate, sărutul poate avea o puternică intensitate sexuală. Dar când sentimentele pălesc, îţi vine tot mai greu să săruţi. Devine respingătoare ideea de a săruta pe cineva pe care nu-l mai iubeşti”.
O altă „radiografie” a sărutului vine din partea sexologului Ghislaine Paris, care aude de nenumărate ori în propriul său cabinet plângeri asemănătoare de la pacienţii săi. „Este simptomul unor neînţelegeri. Cuplul a intrat într-un fel de rutină, iar acest lucru este chiar mai grav decât atunci când este vorba că partenerii nu mai fac dragoste”, susţine Paris. Altă părere vine de la romanciera Belinda Cannone care, în ultimul său eseu ce îmbină ficţiunea cu reflecţia, afirmă că între dorinţă şi sărut există categoric o legătură. Ca exemplu, le dă pe prostituate: „Prostituatele nu sărută. Sărutul este însuşi gestul dorinţei. Trupul poţi să ţi-l vinzi, dar nu şi dorinţa”.
În concluzie, sărutul este fundamental într-o relaţie, iar un sărut reuşit este acel sărut sincer, „plin” de expresie. „Fiecare are stilul lui de a săruta, iar dacă un cuplu este durabil, îşi dezvoltă un limbaj propriu al sărutului”, îşi exprimă părerea Lacroix. În schimb, pentru Belinda Cannone sărut este un secret al iniţiaţilor, „ceva ce nu
