Cu un tată din care curgeau rimele şi o mamă altruistă, preocupată de ideea ca băiatul ei să fie cel mai bun la învăţătură, s-a făcut mare strănepotul lui Ion Creangă, Nicuşor Ţimiraş. Când şi-a scris memoriile, la vârsta de 76 de ani, locuind într-o suburbie a oraşului San Francisco, Nicuşor şi-a amintit despre lejeritatea cu care tatăl îi trata educaţia şi de încrâncenarea cu care mama îl îndemna să nu lase cartea din mână: "Învaţă, Nicuşor, că noi nu avem nici casă, nici bani! Învaţă, Nicuşor, învaţă, că nimic altceva nu-i de făcut decât ca tu să înveţi!". Adresa din Torino unde mama lui se născuse în 1888 – Via della Rocca, nr. 21 – a fost printre primele lucruri pe care Nicuşor le-a memorat în această viaţă, ca semn al cosmopolitismului care, odată, demult, înainte ca el să vină pe lume, îi aureolase existenţa, dându-i o notă de distincţie faţă de ceilalţi copii ai şcolii din Constanţa.

Şef de promoţie la Liceul "Mircea cel Bătrân" din Constanţa

Fiul Laetitiei şi al lui Nicolae Ţimiraş a fost un elev de zece pe linie, premiantul de serviciu al liceului "Mircea cel Bătrân", şeful promoţiei 1930, cel mai bun şcolar din Dobrogea, şi, pentru că i-a plăcut cartea atât de tare, a reuşit să intre la două facultăţi deodată: la Drept şi la Litere, frecventându-le şi absolvindu-le simultan, în 1934. La terminarea studiilor superioare, unul dintre cei mai bogaţi jurişti din Constanţa, Ghiţă Niţulescu, voia să-l ia sub aripa lui protectoare, să-l facă ginere şi să-i lase moştenire cabinetul de avocatură cu tot cu portofoliul lui de clienţi, doar că Nicuşor, nesimţindu-se atras de sălile de judecată, a refuzat a doua parte a propunerii, pierzând cea mai mare dragoste a tinereţii sale, o domnişoară silitoare şi placidă, pe nume Cristina, care, ascultându-şi părintele, s-a măritat imediat cu altcineva. Fusese insensibilă la monologurile lui Ţimiraş junior: