Pentru unii, marea plăcere a vieţii este uitatul la televizor. Pentru alţii – politica şi fotbalul, iar pentru cei mai mulţi – văicăreala despre cît de greu o ducem. Dilema veche încearcă, de 18 ani, să cultive gustul şi pentru alte plăceri… cum ar fi cea a cititului… sau… a scrisului... sau, de ce nu, a gustului. Şi pentru că tot vorbim despre gust, poetul Mircea Dinescu a deschis evenimentele de sîmbătă, 1 octombrie, din festival, cu un stufat pe care l-a gătit chiar acolo, în faţa spectatorilor, în timp ce a recitat poezii şi a cîntat „în duet cu el însuşi“. Pe scurt, a făcut un fel de spectacol multimedia. Asta e plăcerea lui: să facă spectacol.

„Domnu’ care e la butoane, să dea drumu’!“ Aşa a început Dinescu show-ul despre stufat şi poezie, după ce şi-a pus o cască cu microfon ataşat şi s-a aşezat în spatele unei bucătării încropite special pe pajiştea din zona Traseului celor Trei fortificaţii. În timp ce învîrtea în cratiţă (pusese deja carnea de miel, uleiul, ceapa şi tot soiul de mirodenii), i-a anunţat pe spectatorii care stăteau pe scaune, pe iarbă sau sprijiniţi de zidurile Cetăţii, că va cînta. A adus cu el un CD care-i împlineşte un vis mai vechi, acela de a-şi cînta versurile, şi şi-a adus şi Femeile din secolul trecut – o carte de poezii de amor „scrise la bătrîneţe“. A cîntat, a spus poveşti, a recitat, a rîs. Din cînd în cînd mai arunca cîte un ochi la stufat, mai învîrtea prin el, mai răspundea întrebărilor curioşilor. Vreo 200 de oameni l-au asistat. După două ore, cămaşa albă pe care o purta era udă, picături de transpiraţie îi curgeau pe la tîmple, de la soarele care bătea, dar mai ales de la atîta agitaţie.

Cum stufatul nu se face cu apă, ci cu vin, poetul bucătar le avea lîngă el pe Lili Marlene şi pe Elodia, sticlele de Tămîioasă Românească de la via lui, care au poeme în loc de etichete. A pus vin în cratiţă, a învîrtit cu l