Foto: Cristian Marcu / Jurnalul Naţional Motto: "Creşterea de dragul creşterii este «ideologia» celulei canceroase" (Edward Abbey)

"Era un om cu totul remarcabil: mun­cea 18 ore pe zi" şi "Nimic şi nimeni nu-l putea opri: tot ce-şi punea în min­te reuşea" – sunt două dintre la­u­­dele rostite la televizor de notabi­li­tăţi ale presei, patronatului şi culturii ro­mâ­ne, la adresa unui afacerist. Aflat în clasamentul Forbes 500 de miliardari şi supranumit "regele me­ze­lurilor", omul decedase într-un accident nautic produs de viteză. Bă­trâ­nul actor Ion Dichiseanu subliniase şi generozitatea mortului: "Mă sur­prin­dea de fiecare dată când îmi tri­mi­tea coşuri întregi cu mezeluri pro­du­se la fabrica lui", iar alt actor, Mircea Diaconu, afirma că întrepin­zătorul fusese un "om deosebit", fiindcă venea la spectacolele Teatrului "Nottara" ţinute la la Călăraşi, orăşelul unde "regele mezelurilor" tro­na; faptul îndreptăţindu-mă să cred că şi în cazul său aterogenul coş cu şunci a avut un important rol spiri­tual.

Detaliile insignifiante şi picante ale biografiei defunctului, ţinând pagi­na întâi a jurnalelor de ştiri, conturau personalitatea unui banal absolut: om din categoria "băieţilor buni", "dăştepţi", "de viaţă", a "iubitorilor de adrenalină", cu căsnicii multiple şi copii naturali nerecunoscuţi. Altfel spus, "un om de succes", după toate canoanele actualităţii, care substituie valoare prin preţ, confundând-o cu notorietatea.

Am cunoscut astfel de afacerişti apucaţi şi oricât m-aş strădui să văd în ei "deosebitul", "remarcabilul" – în sensul pozitiv – nu reuşesc. Nu reu­şesc să văd nici generozitatea care, în­sem­nând bun simţ şi măsură, este rară şi de nepreţuit, pe când mila făloasă – singura de care ei sunt în stare –, lipsită fiind de cele două atribute, este frecventă şi amarnic de ieftină.

Gravă este însă convinger