Nemţii adoptă câini din Braşov indiferent de statutul social, vârstă sau sex. De la clovni la primari, de la tineri la
octogenari, mulţi dintre ei s-au îndrăgostit de maidanezii româneşti. Lucky, un maidanez foarte norocos, a ajuns de
pe străzile Braşovului în casa primarului din Koblenz, un oraş cu 100.000 de locuitori din Germania.
În urmă cu mai bine de jumătate de an, o corcitură de caniche se plimba necăjit pe străzile Braşovului. Nu avea un nume, nici mâncare, nici un coteţ unde să-şi odihnească oasele. Norocul lui a pornit dintr-un ghinion: a fost prins şi dus la azilul de câini din Stupini, unde viaţa de câine nu capătă decât un sens trist. Steaua lui norocoasă a răsărit în noaptea când a fost urcat într-o dubă şi dus în Germania, la azilul din localitatea Koblenz, din Vestul Germaniei.
„Nu ştiu cine a fost mai norocos”
În urmă cu şase luni, la uşa primarului din Koblenz au bătut două voluntare ale azilului din localitate. „În urmă cu un an mai luasem un caniche de la azil şi mi s-a spus că ar fi foarte bine dacă ar avea un prieten de joacă. Nu le-am putut refuza”, ne spune prof. dr. Joachim Hofmann-Gutig, lord mayor. Aşa a ajuns Lucky (Norocosul - n.r.) să locuiască în casa primarului. „Este foarte prietenos şi s-a înţeles de minune cu celălalt câine. Ne simţim foarte bine alături de el. Nu ştiu cine a fost mai norocos: eu sau căţelul, dar cred că toată familia mea este foarte norocoasă”, ne spune Joachim. Edilul a avut câini mai tată viaţa, mai ales de rasă, dar nu a avut preconcepţii în a adopta o potaie. „Nu m-am gândit prea mult la ce vor spune localnicii, dar cu siguranţă că apropiaţii au rămas uimiţi. Cu siguranţă că mi-aş fi putut permite un câine de rasă, cu pedigree, dar sunt mai puţin rezistenţi. Am avut înainte un Labrador. Desigur, era mai frumos, dar avea probleme cu oasele când vremea era friguroa
