A fost o aventură frumoasă. Şi am avut noroc. În primul rînd norocul de a întîlni oamenii potriviţi în locul potrivit. Timpul de organizare a fost scurt (ne cerem scuze pentru schimbările din program), dar – în schimb – vremea a fost superbă. Am încercat să adunăm la un loc energii creative diferite, care să le poată împărtăşi albaiulienilor ceva din plăcerile vieţii. Unii se aşteptau probabil să fie un „biznis“ profitabil pe termen scurt: hotelurile să se umple de turişti, banii să se „întoarcă“ rapid în bugetul local. Ne pare rău, dar nu ne-am propus decît să facem o primă ediţie a unui festival gîndit pe termen lung: Festivalul Dilema veche în Cetatea Alba Iulia. Rezultatele „cele mari“ vor veni şi ele – dar trebuie să avem răbdare.

DE ACELASI AUTOR După sfîrşitul lumii Proasta guvernare continuă Majoritatea absentă Mîndria naţională, o dată pe an În ce mă priveşte, am avut marea plăcere de a zăbovi la nişte vorbe înţelepte (după multe sîcîieli organizatorice) cu trei oameni diferiţi, care au „căzut“ pe acelaşi sens şi pe alte valori. Am moderat discuţiile cu Sever Voinescu, Vintilă Mihăilescu şi Dan C. Mihăilescu. Cel dintîi a vorbit fin, subţire, cu har şi cu haz despre „micile şi marile plăceri“: tema generală a Festivalului a fost astfel acoperită printr-o conversaţie care a stimulat auditoriul. Antropologul Vintilă Mihăilescu a expus, succint, dilema fundamentală a oamenilor care vor să pună în valoare Cetatea Alba Iulia: „muzeu“ sau spaţiu public? Cei care au în grijă Cetatea au fost pe aceeaşi lungime de undă: Cetatea va deveni un loc viu, făcut pentru oameni. Dan C. Mihăilescu a brodat cu expresivitatea-i inegalabilă pe tema tradiţiei, a românismului, a „recuperării micilor plăceri“ ca garanţie a re-umanizării noastre. A încheiat în aplauzele publicului.

Aceste trei convorbiri au ocupat doar o mică parte din programul Festivalului (despre