De când a fost confirmată informaţia relansării crizei economice, nu e zi lăsată de la Dumnezeu să nu citesc o veste proastă. Profetul Rubini spune mai nou că Marx avea dreptate în privinţa capitalismului. Când spune asta un economist american, lucrurile devin aproape dramatice. Alţi economişti din România spun că asistam cu toţii la moartea capitalismului, care a căzut pradă propriei lăcomii. Nu ştiu dacă aceste cuvinte mari sunt reale sau nu, dar ele descriu o stare de uriaşă nesiguranţă. Lumea pare să-şi fi pierdut busola şi nici noi, românii, nu ştim încotro ne îndreptăm. O mare bancă franco-belgiană care credi­tează cu predilecţie proiectele administraţiilor locale din cele două ţări s-a prăbuşit într-o singură zi cu peste 22 la sută. Ratingul Italiei o fost coborât, Grecia ameninţă pe toată lumea cu evoluţia ei, bursele sunt în crize repetate de hipotensiune. Tot interesul de până acum pentru orice alt subiect dispare. Economia ne dictează viaţa şi ameninţă să o facă într-un mod foarte brutal în viitorul apropiat. O cifră oficială spune că datoriile ţărilor din zona euro depăşesc suma de 9.000 de miliarde de euro. E fabulos de mare, aproape descurajantă. Tot Rubini spune zilele trecute că e nevoie de "o bazooka de 2.000 de miliarde de euro pentru salvarea Europei". După atâtea alte sute de miliarde băgate în tot soiul de găuri negre ce păreau insule de prosperitate. Vor exista aceşti bani? E vreun guvern sau vreo instituţie suprastatală de genul Uniunii Europene capabilă să strângă suma asta de la membrii ei pentru salvare? Nu ştie nimeni. Previziunile sumbre se amplifică exponenţial şi ele vizează însăşi existenţa UE şi a monedei euro. Sunt contradicţii majore între oa­menii de stat, între economişti. Ceea ce pare modalitatea de ieşire din criza eco­nomică pentru unii este un prilej de criză de nervi pentru alţii. Văd că Ger­mania acuză SUA, de la Washing­­ton