Date recente obtinute de la satelitii NASA si de la Centrul pentru Zapezi si Gheturi (NSIDC) al Universitatii Boulder Colorado, arata ca anotimpul verii pentru calota de gheata s-a prelungit atat de mult incat aproape ca a atins un nou record al topirii maxime. Iata ca aceasta neasteptata "vara indiana" a ajuns si in zona Arcticii.
Care vor fi, pe timp indelungat, consecintele acestui fenomen? Printre cele anticipate se numara cresterea nivelului marii, amenintarea cu disparitia a ursilor polari si a mai multor specii de vietuitoare de la poli. Dar mai pot fi si alte urmari cu care omenirea se va confrunta si pe care stiinta zilelor noastre nu este capabila inca sa le imagineze.
Pot aparea cataclisme de proportii nebanuite. Pot sa dispara partial continente peste noapte, in urma unor inundatii asemanatoare potopului biblic. Poate creste in consecinta numarul persoanelor stramutate si al refugiatilor de pe glob, sau este posibil ca popoarele lumii sa se confrunte cu o foamete fara precedent.
Tot atat de bine, acest fenomen poate inceta pe neasteptate. Important este insa faptul ca oamenii de stiinta se lupta sa patrunda pe cat posibil in inima lui, sa gaseasca explicatii plauzibile si sa emita o serie de previziuni pe masura, intensificandu-si cercetarile atat de pe pamant cat si din spatiu.
Calota glaciara a Arcticii creste in fiecare iarna, odata cu apusul soarelui, care dureaza cateva luni si se restrange in fiecare vara, cand soarele rasare pe cerul nordului.
In fiecare an, ea atinge suprafata sa minima in cursul lunii septembrie. In anul 2007 s-a inregistrat un record al celei mai restranse suprafete a calotei de inghetate. Si in acest an aproape ca s-a atins acest record, gheata topindu-se intr-un ritm mult mai ridicat decat media obisnuita informeaza NASA.
"Conditiile atmosferice si oceanic
