"Invazia" Ceausestilor pare fara sfarsit. Ceea ce parea o gaselnita la vreme de seceta jurnalistica estivala, se transforma intr-o constanta. Aproape ca nu e zi in care fosta familie conducatoare sa nu ne invadeze, fara voia ei, ce-i drept, actualitatea. Apar de-a valma dezvaluiri cu o oarecare relevanta politica si detalii picante, marturii suspect de tardive ale unor apropiati ai cuplului prezidential, chestiuni credibile si unele cu autentic iz de fantasmagorie.
Explicatia acestei campanii nu e greu de inteles. Pe de-o parte, din punct de vedere politic, recursul la acea perioada este un mod subtil de a-l mai pocni pe Traian Basescu. Pentru cei care-l detesta in continuare pe Ceausescu, aceste evocari sunt subtil insotite de comparatii cu actualul presedinte, care, nu-i asa?, e chiar mai dictator decat dictatorul.
Pentru cei a caror memorie s-a aplatizat si privesc cu duiosie catre vremurile trecute, pentru ca pe-atunci erau tineri, sanatosi si indragostiti, comparatia cu prezentul, cand sunt mai batrani, mai bolnavi, poate mai siguri si, in mod cert mai nesiguri (caci intotdeauna o puscarie este un loc mai sigur decat viata in libertate) nu poate avea decat o singura concluzie.
Acest infinit serial "Ceasescu" are asadar un substrat manipulator destul de evident, asa cum, in cu totul alt registru, are si monarhismul de care par loviti acum toti politicienii si jurnalistii, care mai ieri nu stiau cum sa-l conteste, daca nu chiar sa-l scuipe pe Regele Mihai. Daca interesul politic o cere, totul devine posibil, asadar.
Dar tot acest demers s-ar fi fasait demult, daca el nu ar fi avut succes la public.
O manipulare este eficienta numai daca manipulatii intra in joc. Daca oamenii nu ar consuma in numar mare dezvaluirile si dezbaterile despre familia Ceausescu ele ar fi incetat rapid, caci nimeni nu-si pierde vremea