Pe cadavrul afacerii Nokia de la Jucu incep sa apara investitori in traficul cu senzatii tari. Dupa un prim rau de jale revarsat de politicienii Opozitiei spre vesnica pomenire electorala, se trece la etapa a doua a liturghiei laice: descinderea in teritoriu.
Astfel, Victor Ponta a programat pentru joi o vizita la Jucu si a convocat poporul la dispensar, deoarece la inima este-un leac: el.
Ion Iliescu ar fi mandru de comunicatul in care este anuntat evenimentul, pentru ca aduce in mijlocul oamenilor un mesaj simplu, pe care absolventii de studii politice de la Jucu il vor pricepe imediat: "unul dintre obiectivele fundamentale ale USL este restrangerea proportilor dramatice pe care le-a luat flagelul somajului sub guvernarea Boc. Efectele acestui flagel: cresterea inegalitatilor, destabilizare familiala, distrugerea coeziunii tesutului social si cresterea delicventei trebuie cauterizate rapid si eliminate prin solutii pertinente ce pot fi obtinute doar printr-un dialog onest cu comunitatile locale" (erorile de logica si de gramatica nu imi apartin).
O minima informare l-ar fi ajutat pe seful socalistilor sa afle ca numai 50 de localnici, din 2.200 de salariati romani, lucreaza la Nokia. In plus, o trecere in revista a impresiilor oamenilor din sat despre investitie l-ar aduce la concluzia ca impactul fabricii asupra imbunataririi nivelului lor de trai este nesemnificativ.
Citesc intr-un reportaj Mediafax ca drumurile sunt tot proaste, cu exceptia celui unde se afla primaria, si ca 12 ore de muncit la banda in picioare pentru 750 de lei nu era cine stie ce picior de Dumnezeu. Nici relocarea fabricii nu este pusa pe seama incapacitatii guvernantilor. "De ce sa ii dea unui roman salariu de 200 de euro, cand in India, cu banii astia platesc zece oameni? Aia is de pierit, nu ca noi" - consemneaza reporterul spusele unui localn
