Oricat de greu v-ar veni sa credeti, trebuie sa stiti ca este adevarat. Exista in lume o tara unde, dintre toti locuitorii sai, doar unul singur este nefericit de viata pe care o traieste.

In consecinta, el este si singurul cetatean care se revolta impotriva statului, intrucat, in nefericirea lui, considera ca o parte din vina o poarta guvernantii care conduc pentru moment tara.

Fiind singur in nemultumirile lui, el poate fi usor ignorat - oricine poate spune ca problema tine mai degraba de el decat de conducatori.

Aceasta este Romania de astazi. Poate va vine si mai greu sa credeti ca este vorba de tara noastra, ori poate ca simtiti cu totii ca aceasta este adevarul. Indiferent de ce si cum ganditi, adevarul, cel putin pentru moment, aceasta ar fi.

In Romania, exista un singur cetatean, si acela pensionar, care a gasit de cuviinta sa se prezinte la un miting impotriva autoritatilor. Din miile de pensionari anuntati a fi prezenti, omul nostru din Pitesti s-a trezit singur in piata orasului, inconjurat si bine pazit de zeci de jandarmi. Nu cred ca exista morala mai buna pentru ceea ce a ajuns astazi Romania.

La singurele mitinguri care au avut loc pana acum, de la marile taieri bugetare anuntate in primavara lui 2010, protestul ca forma de manifestare a nemultumirilor a capatat la noi o haina comica. S-a dansat pinguinul in Piata Victoriei, cativa speriati au mai marsaluit dezorganizat apoi prin toamna si gata.

O liniste generala si odihnitoare a pus apoi stapanire peste intregul popor. Criza internationala, poate, capacitatea de a suporta si indura foarte multa saracie si mizerie, obtinuta in antrenamentul din timpul comunismului, si o docilitate ancestrala au construit cel mai rabdator si mai umil popor.

Gandind si judecand la scara istoriei mari, rezultatele unei astfel de atitudini