Avem de toate aici, la noi în oraş. Avem meşteri în brînzeturi şi vinuri fine. Avem cîntăreţi talentaţi. Avem tot felul de specialişti: mecanici, instalatori, zugravi. Salariile sînt bunicele, preţurile sînt cam mari, concediile sînt lungi şi bine plătite.
DE ACELASI AUTOR Ne consultă Europa! Utilităţi particulare Priorităţi rurale Sînt expirat Părea că vom trăi fericiţi. Pînă într-o zi… cînd tanti Sofia a dat-o în bară. Ea e mai în vîrstă, e mătuşa noastră, a tuturor, e de familie veche şi bună. La ea ţinem argintăria familiei. Strămoşii ei au inventat democraţia, au construit nişte temple frumoase şi au pornit interminabilele dezbateri despre sensul vietii, cunoscute de atunci încoace drept filozofie. Tanti Sofia a încăput pe mîna unor băieţi energici şi întreprinzători veniţi de departe (cei mai cunoscuţi sînt fraţii Lehman). I-au sucit minţile bietei femei şi au băgat-o în datorii. Au îndemnat-o la cîte un Uzo şi un Metaxa şi aşa s-au dus economiile mătuşii. De muncit, nu prea muncea tanti Sofia. Trăia mai degrabă din turism. Toată urbea venea în vizită pe la ea, să-i admire colecţia de vechituri valoroase. Cînd a ajuns la ananghie, tanti Sofia nu ne-a zis nimic, de ruşine. Atunci, nepoţii mai tineri şi mai bogaţi s-au enervat, că pe ei ar fi trebuit să cadă plata datoriilor. Mai ales lui Franz i-a sărit ţandăra. Că nu e treaba lui, că tanti e risipitoare şi cam leneşă, că să îşi vîndă din argintărie dacă a ajuns în faliment. Fratele Jacques a dat din umeri, a rostit serios ceva despre unitatea familiei, apoi şi-a adus aminte că are o supărare pe un tip dintr-o comună învecinată care l-a sedus şi apoi l-a abandonat şi a trecut Mediterana, să se păruiască un pic cu el. Giovanni a susţinut că datoriile mătuşii trebuie plătite de restul familiei. Nu de alta, dar nici finanţele lui nu stăteau prea bine. Carlos avea deja greutăţi financiare, astfel încît a
