Infecţiile urechii, migrenele sau accidentele vasculare cerebrale pot sta la originea ameţelilor. Vertijul este fie o boală în sine, fie consecinţa altor afecţiuni, iar depistarea lor se face de către neurolog.
După câteva piruete, avem senzaţia că totul se învârteşte în jurul nostru. Ameţeala este de scurtă durată, pentru că aparatul vestibular din urechea internă, responsabil de menţinerea echilibrului, reacţionează rapid.
Pentru unele persoane însă, este suficientă o rotire a capului sau ridicarea din pat ca să resimtă această falsă senzaţie de mişcare. Vertijul, pentru că despre el este vorba, se poate manifesta şi prin dificultăţi de a sta în picioare şi de a merge sau prin senzaţia că podeaua se deplasează.
Unele persoane au impresia că nu pot menţine privirea în acelaşi punct pentru mai mult timp. În majoritatea cazurilor, aceste episoade, deşi supărătoare, sunt de scurtă durată, dar uneori pot dura şi 12 ore, epuizându-l pe cel afectat.
Episoade intense, de scurtă durată
Aceste probleme apar din motive diverse, care uneori nu pot fi corectate. Menţinerea echilibrului este asigurată de aparatul vestibular prin două formaţiuni. Pe de o parte, este vorba despre trei canale semicirculare, situate perpendicular unul pe altul, ce intră în acţiune la rotirea capului.
Pe de altă parte, este vorba despre organele otolitice, responsabile de echilibrul în repaus, la aplecarea capului şi la mişcarea lui pe orizontală, la stânga sau la dreapta. Organele otolitice conţin săruri de calciu care se deplasează în funcţie de mişcările pe care le facem.
Din motive necunoscute, sărurile de calciu ajung, uneori, în canalele semicirculare, mai ales atunci când stăm întinşi. De aceea, aceste structuri devin sensibile la schimbări de poziţie care, în mod normal, nu le-ar solicita, şi astfel apare senzaţia de ameţeală.
Mecanismul explică
