Asta mă întrebam în avion, în drum spre München, la final de septembrie. Că doar octombrie înseamnă toamnă, nori, frig, vreme mohorâtă...

„Tocmai ­de-aia Oktoberfest se ţine în septembrie. Aşa avem mai multe şanse să prindem vreme însorită", îmi spune Robert, ghidul nostru, un neamţ autentic, costumat tradiţional în Lederhoseni bej (nişte pantaloni trei sferturi din piele întoarsă, pe care sunt cusute motive tradiţionale bavareze).

Robert a avut dreptate. La final de septembrie, în poiana Theresei (Theresienwiese), locul unde se ţine Oktoberfest, a fost un soare poate puţin prea toropitor. Mai ales pentru minţile turiştilor şi localnicilor abţiguiţi de la litrii de bere daţi pe gât de dimineaţă şi până la 10 şi jumătate seara.

Poiana Theresei îşi trage numele de la tânăra pe care a luat-o de nevastă regele Ludwig I cu 201 ani în urmă. La nunta lor s-au bucurat atunci toţi localnicii Bavariei, iar acum continuă să se veselească, la aceeaşi sărbătoare, aproape cinci milioane de oameni din toată lumea. Doar că, atunci, menestrelii cântau numai în nemţeşte, pe acorduri bavareze, iar acum, poiana răsună şi pe ritmuri de „Y.M.C.A" şi „I Will Survive", pentru bucuria turistului american.

Fix până la ora 10 şi jumătate seara, Dirndl-urile (rochiţele tradiţionale bavareze) îşi „joacă" decolteurile ample, iar Lederhosenii le dănţuiesc, în spirit mai mult sau mai puţin tradiţional, pe băncile din lemn ale „corturilor" cu bere. Apoi, ca la un gong, muzica tace şi tot puhoiul cherchelit dispare ca-n poveste: de parcăn-ar fi fost.