Amploarea anchetei începute de DNA la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care ar putea aduce în faţa procurorilor nu mai puţin de 11 judecători, atinge o zonă a corupţiei magistraţilor care a produs pagube imense României: cea a deciziilor justiţiei cu efecte economice. Sentinţele măsluite au costat bugetul Românei miliarde de euro şi au făcut de-a lungul timpului obiectul celor mai multe plângeri venite din partea SUA şi a ţărilor europene.

Modul în care sunt soluţionate litigiile între două companii sau cele între o firmă privată şi stat reprezintă poate cel mai important indicator pentru cât de corect este arbitrată competiţia economică într-o ţară. În clipa în care o firmă cântăreşte oportunitatea de a investi într-o ţară străină, calitatea actului de justiţie - onestitatea magistraţilor, dar şi claritatea şi coerenţa procedurală şi viteza pronunţării sentinţelor - cântăreşte enorm.

O ţară în care poţi muri cu dreptatea în mână dacă nu mituieşti judecătorul, aşa cum se întâmplă adesea în România, va fi întotdeauna opţiunea a doua prin comparaţie cu una în care justiţia funcţionează mai bine. Şi chiar dacă rar auzim declaraţii publice în acest sens, este suficient să vorbeşti cu aproape orice ataşat comercial al unei ambasade importante pentru a afla câte firme de primă mână au ales Polonia, sau Ungaria, sau Cehia în defavoarea noastră din cauza corupţiei şi lipsei de profesionalism din justiţie. Iar asta în condiţiile în care calculul economic era net în favoarea noastră, datorită faptului că avem un cost mai redus al forţei de muncă.

Cu toate acestea, nu firmele străine vor avea de câştigat în primul rând de pe urma asanării morale a corpului magistraţilor, ci România. Pentru că noi toţi suntem, de fapt, cei ce plătim de fiecare dată când un judecător primeşte un plic cu bani, sau bijuterii, sau o vacanţă de lux pentru a fa