* Nimeni nu ar putea imagina ceva mai dramatic si mai uimitor ca vietile Sfintilor - fie ei Martiri, Stalpnici, Anahoreti, Zavorati, Postitori, Chilioti sau Sfinti Copii. Daca Mantuirea e o Scara ce urca necontenit pana la marginea de sus a cerului, sfintenia e cu siguranta ultima treapta, cea mai de sus - treapta perfectiunii. Deloc intamplator, cartea Sfintilor si Mucenicilor crestini nu lipseste de pe strana niciunei biserici sau manastiri. Deloc intamplator, aceasta carte a vietii desavarsite nu are un autor anume, ci fiecare Sfant s-a scris acolo pe sine; si-a pus faptele si viata lui pagina de pagina, cu litere adanci, muncite si udate din belsug cu cerneala de lacrimi si sange *
Sfintenia si simetria sufletului
Sfantul este, de fapt, un om ca toti ceilalti. Cu nimic mai presus si mai deosebit. Sfantul iese din randul lumii doar prin faptul ca nu mai cere si nu mai doreste nimic. Nemaiavand nimic (nici avere, nici ganduri de prisos), el are de fapt totul - dragostea si apropierea de Dumnezeu. De acum, despatimit si rupt de cele ale lumii, poate face orice - sa zboare, sa iasa din trup, sa citeasca gandurile oamenilor si semnele viitorului, sa vindece, sa supuna duhuri si chiar sa invie morti in numele lui Hristos. E maximum de putere la care poate ajunge o fiinta pamanteana, putere pe care insa adevaratii sfinti cauta sa o ascunda, sa o faca uitata sau chiar vor sa o alunge, de teama mandriei si a inaltarii de sine. Nimic nu pare mai intunecat si plin de primejdii ca trufia. Toti cuviosii pustiei stiu asta si tac ingroziti.
Degeaba incercam sa aflam mai multe - cand vine vorba despre ei insisi, sfintii pastreaza tacerea, fug si se retrag intr-o discretie absoluta, cum a facut Sfanta Teofana, Imparateasa Bizantului, care a umblat in zdrente sub porfira ei de aur si nestemate, pentru a nu uita vreodata de cei saraci si in lipsuri. Cum
