M-am scos! Aşa ar putea spune pictorul Emil Ciocoiu despre cea mai recentă realizare personală în domeniul pieţei de artă. Între două expoziţii de prestigiu, una în Germania, alta în Italia, pictorul român trecut în lista, destul de scurtă, a personalităţilor oraşului Aachen, vine la Bucureşti cu o simeză de septembrie natal şi de dor de Enescu şi se delectează descoperind jargoul româ-nesc. Şi acest cuvînt, născut pe loc, este unul de jargou, format din contopirea termenilor jargon şi argou. Aşadar, m-am scos cu o cină la un restaurant de ţinută, probabil romantică şi pentru doi, obţinută pe spinarea acestei rubrici şi a venerabilei sale vîrste de 15 ani.
Despre ce este vorba? La conferinţa de presă de prezentare a licitaţiilor România regală şi a celei de impresionism şi post-impresionism ale casei Artmark, Manuela Plăpcianu, proprietar şi manager al gazdelor a reluat o provocare despre care am mai povestit. Jurnaliştilor prezenţi le-au fost prezentate 5 picturi ce urmau să intre în licitaţia de Opera Naţională, cu intervalele respective de estimare şi aşa-numita productivitate a autorului, calculată de Artmark, şi se cerea să ghicim sau să calculăm ştiinţific cu cît se va vinde respectiva lucrare în licitaţie. Singurul element de siguranţă într-o astfel de întreprindere este catalogul de cote dar România nu are aşa ceva şi nici condiţii pentru al alcătui, dată fiind sărăcia tranzacţiilor şi a peisajului şi a timpului de acţiune redus. Indexul Artmark nu este un catalog de cote, cel puţin din cauza prezentării, cotele fiind cifre absolute iar indexul, relative. Nu este prima ci a doua oară cînd ni se propune un astfel de joc şi l-am salutat de prima dată, neştiind că îmi va da să mănânc. Este un joc care mobilizea-ză cunoştiinţe de artă şi de piaţă de artă, te ţine în priză, se lucrează cu cifre concrete şi publice. Poate fi încercat acasă, fără probleme, chi