Interviu cu Anda Tăbăcaru Hogea
-Enescu dorea un Oedipe mai aproape de oameni. Umanizat. Ce au însemnat pentru dumneavoastră, doamna Anda Tăbăcaru Hogea, partitura lui Enescu, problemele de montare a spectacolului, ilustrarea legendei personajului Oedipe?
-Frumuseţea, mai ales în cadrul festivalului, este că opera enesciană Oedipe are o nouă haină. Înseamnă că lucrarea este atât de valoroasă încât dă infinite posibilităţi - regizorale, de interpretare, scenografice, coregrafice, tot ceea ce înseamnă spectacol. În primul rând, partitura este construită extraordinar; personajul Oedipe este unul fabulos. Ceea cea am încercat eu să aduc acestei montări este "tonul" acesta legendar; practic, am vrut să ilustrez, să creez legenda lui Oedipe, mai ales pentru publicul tânăr din zilele noastre care nu mai citeşte nici teatru antic grecesc, nici Poetica lui Aristotel, nici Platon, adică lucrările fundamentale care ne învaţă să fim oameni cu adevărat. i atunci m-am gândit să dau această linie decodificată şi să arăt că o legendă are mister, are miraj. Tinerii sunt obişnuiţi cu filmele pe tema legendelor şi atunci poate că, în timpul stagiunii, se vor apropia de această legendă. Referitor la umanizarea personajelor, am dorit să fac vizibil acest lucru, dar, în mod deosebit, am dorit enorm de mult să scot în evidenţă ceea ce face Oedipe şi ce cea nu face astăzi societatea românească: asumarea responsabilităţii. Oedipe şi-a sumat greşelilele sale, s-a autopedepsit. Noi, întotdeauna, aruncăm vina pe celălalt. E cel mai uşor lucru. În loc să ne asumăm responsablitatea, să ne luăm destinul în mâinile noastre...
- Cât timp aţi lucrat la acest spectacol?
În vara anului trecut, mi s-a propus mie şi Vioricăi Petrovici să gândim acest spectacol. Viorica Petrovici mai avusese experienţa a cel puţin două montări cu Oedipe, interpreţii, de as
