Cântă, zeiţă, încrucişarea armelor poeticeşti de la poalele Muntelui Olimp!... Zeii Pantheonului grecesc au vegheat de sus, emo- ţionându-se ori amuzându- se, Turnirul poeţilor români descinşi în Leptokaria, locul unde – spune o legendă – s-ar fi născut Orfeu, mult iubitorul de Euridice şi îmblânzitorul de fiare, cu lira lui cea binecuvântată. Muzele artelor frumoase, numite şi Olimpiade, dansau în josul pantelor, iar dacă zeii Eladei dormeau cumva, narcotizaţi de reflexele calde ale luminii solare râsfrânte în Marea Egee, „zeul din pahar” a fost mereu cu noi (nu, nu „îngeraşul de pahar” al lui Muri, ci „zeul din pahar” evocat de Gabriel Chifu, într-un tuşant poem de dragoste). Nu-i vorbă, de pe mesele hotelului Olympian Bay n-au lipsit nici paharele fără zei, în care s-au înghesuit, în aburul fierbinte al după-amiezelor sau în răcoarea blândă a serilor, daimonii licorilor lui Bachus.

Cum au ajuns însă poeţii români tocmai în Grecia? (Acest „tocmai” are sensuri nebănuite, pe care le veţi afla doar dacă veţi citi reportajul până la capăt.) Uniunea Scriitorilor din România a iniţiat un proiect mai amplu, Poezia română, astăzi, menit să aducă în atenţia unui public cât mai larg poezia noastră contemporană, din păcate restrânsă, în epoca actuală, într-un soi de Castalie a creatorilor şi a criticilor literari. Turnirul poeţilor a deschis această acţiune de revitalizare a (receptării) poeziei de azi, punându-i pe participanţi în situaţia de confruntare directă şi, poate, chiar în starea de emoţie competiţională, specifică Olimpiadelor sportive. Dar Turnirul poeţilor reprezintă mai degrabă un experiment, lipsa auditoriului extraneu făcându-l să semene cu „o degustare de vinuri făcută de specialişti”. Regulamentul concursului este destul de simplu: o filială a USR provoacă la un duel poetic o altă filială; fiecare echipă este compusă din şase poeţi, selectaţ