- Extracte alcoolice -
De-a lungul secolelor, tincturile si licorile din plante folosite in medicina populara si-au demonstrat pe deplin virtutile tamaduitoare. In Evul Mediu, in tari precum Germania si Elvetia, laboratoarele manastiresti in care se preparau diferite "hapuri", tincturi si pomezi trebuie sa fi aratat aidoma unor laboratoare alchimice, unde se preparau licori pentru farmece, descantece sau vraji. La fabricarea elixirelor, calugarii foloseau plante medicinale, radacini, fructe si alte ingrediente doar de ei stiute. Ulterior, leacurile erau "incercate" pe bolnavii adapostiti in chiliile devenite, mai tarziu, bolnite. Faptul ca monahii nu aveau doar cunostinte despre eficienta anumitor plante, ci dispuneau si de un tezaur de experienta alchimica in materie de fiert si distilat explica aparitia a numeroase retete exceptionale, printre care si o serie intreaga de licori tamaduitoare pe baza de alcool.
Astazi se stie de ce tocmai acest mod de preparare a elixirelor s-a dovedit a fi atat de eficient: un mare numar de substante vegetale active sunt greu solubile sau total insolubile in apa, ele dizolvandu-se, in schimb, in alcool. Alcoolul in stare lichida contine, insa, si o cantitate mica de apa, astfel ca la componentele dizolvate in el se adauga si cele dizolvate in apa, rezultand, deci, un extract de maxima eficienta.
Plantele medicinale pentru prepararea elixirelor se gasesc peste tot in natura. Mai problematice sunt radacinile folosite la "fabricarea" unui celebru bitter medieval numit Teriac! Ingredientele pentru aceasta licoare amara, a carei reteta originara dateaza din antichitate si pe care o bea, preventiv, insusi imparatul Nero, speriat de o eventuala moarte prin otravire, nu se gasesc decat la plafar. Restul plantelor se culeg din padure, de pe pajisti sau se cumpara de la culegatorii de ierburi medicinale, care au aparut s
