Duminică, 24 septembrie, a bătut din nou gongul în clădirea renovată a teatrului din Oradea, odată cu semnalul demarării celei de-a XVII-a ediţii a Festivalului de Teatru Scurt, dar şi ca „botez" al premierei cu varianta bihoreană, de limbă română, a celebrului musical „Scripcarul pe acoperiş".

Caracterul evident evenimenţial a fost, de altfel, tratat cum se cuvine atât de autorităţile locale, cât şi de teatrul beneficiar care, întinerindu-şi haina arhitectonică, a revenit, în mod fericit, la numele său primit prin 1921, „Regina Maria", pe atunci în prezenţa celei ce onora compania cu numele său şi căreia i se dezvelea la vremea respectivă şi statuia din faţa edificiului.

Aşadar, după patru ani de bejenie, trupele fostului Teatru de Stat din Oradea s-au întors acasă, renunţând în sfârşit la pălăria unui nume şi stupid, şi ilogic, şi de rezonanţă comunistă, pentru a opta administrativ pentru înfiinţarea a două teatre autonome - cel de limbă română, „Regina Maria", şi cel de limbă maghiară, „Szigligeti Ede" -, locuitoare ale clădirii proaspăt renovate. Este bine şi că teatrul de limbă maghiară îl are ca director artistic pe unul dintre regizorii importanţi ai momentului, Szabo K. István, şi că actorul Daniel Vulcu, de 27 de ani membru al trupei orădene, are o viziune limpede şi amplă asupra a ceea ce are de făcut, mai ales că în ultimii douăzeci de ani, teatrul românesc de pe Criş a trăit mult prea confuz la nivelul managementului. Fireşte, proiectele trebuie şi puse în practică. În orice caz, alături de un festival bine gândit şi, în linii mari, acoperit valoric, s-a adăugat acum şi un concurs de piesă scurtă, lăsat în grija scriitorilor Ioan Moldovan şi Traian Ştef, dar şi a exemplarului fost secretar literar al teatrului, Elisabeta Pop. În curând se va decide şi câştigătorul proiectului pentru noua statuie a Reginei Maria. Festivalul s-a extins