Sindicatele mai au în proprietate doar câteva dintre cele peste 100 de obiective de patrimoniu rămase după destrămarea URSS, restul fiind vândute, majoritatea în condiţii netransparente.
Foştii şi actualii lideri ai organizaţiilor oamenilor muncii îşi declină vina, în timp ce autorităţile de stat spun că nu se pot implica în activitatea sindicatelor.
După destrămarea URSS, sindicatele din Moldova s-au pomenit cu o avere estimată la peste 200 mln de dolari. Patrimoniul moştenit de la fosta organizaţie sindicală unională includea imobile, staţiuni turistice, sanatorii, baze sportive etc. Sindicatele le-au trecut pe toate în proprietatea lor prin modalităţi care continuă să fie contestate. Este vorba, bunăoară de, un act de predare-primire, din 20 ianuarie 1993, semnat de şefii de atunci ai sindicatelor de la Chişinău şi Moscova.
Deşi legea spune că patrimoniul sindicatelor este nu poate fi înstrăinat fără acordul proprietarului, adică a tuturor membrilor, pe parcursul a 20 de ani s-a vândut tot ce s-a putut. „Din cele peste 100 de obiecte au rămas doar câteva, le numeri pe degete. Majoritatea funcţionau şi aduceau venituri", spune Victor Vaşciaev, fostul director al Holdingului „Moldsindbalneotur" .
Tertipuri legislative
Legislaţia prevede că atunci când proprietatea nu are stăpâni legali, dreptul de proprietate îi revine celui care în ultimii zece ani a gestionat-o. Mai multe colective de muncă, care au muncit ani de-a rândul, sperând că vor avea şi ele o părticică din SRL-urile create în baza sanatoriilor şi bazelor de odihnă, s-au pomenit cu speranţele spulberate. Ca să le ungă ochii, şefii de sindicate au admis crearea unor SRL-uri în care colectivelor le revenea o cotă de 20%, iar CNSM - 80%. Cota-parte însă nu era din valoarea proprietăţii, ci din capitalul statutar al SRL, care era de câteva mii de lei. Chiar şi aşa, la înstră