- "Olimpicul de la stana de oi" a fost un reportaj publicat in revista "Formula AS", in primavara acestui an. Era vorba despre un baiat dintr-un sat de munte, bun la invatatura si pasionat de citit, care aflase din carti despre frumusetea nemarginita a marii, pe care nu o vazuse niciodata in viata lui. Un vis prea indepartat si prea scump, pe care se multumea sa-l poarte cu el, in straita, cand isi pastea oile. Dar imposibilul s-a implinit. Intr-un gest minunat de generozitate umana, familia Sanpetru din Constanta i-a oferit darul la care visa: doua saptamani de vacanta la mare. O poveste in care soarele nu va asfinti niciodata, pentru copilul din munti -

Cu lacrimi in ochi, cu vocea stinsa de emotie si mainile tepene pe langa trup, tatal ii spune baiatului: "Sa fii cuminte! Dumnezeu cu tine!". Andrei statea nemiscat, cu o punga de plastic in mana, singurul sau bagaj. Imbracat in hainele de cioban, ponosite si imbibate cu miros de oaie, barbatul statea in fata copilului, la fel de stingher, intelegand ca e un moment special. Urmau sa-si ia ramas bun unul de la altul si se vedea ca nu stiau cum: Andrei nu mai plecase niciodata de-acasa singur. Si-acum, se ducea tocmai, hat, la Marea Neagra, un loc pe care nimeni din neamul Avramonilor, ciobani pe varfurile muntilor Poiana Rusca, nu ajunsese vreodata sa-l vada. Primul gest il facu Andrei. Asa cum aflase in vreo carte, se apropie si isi saruta tatal pe amandoi obrajii. Asta a fost tot. Apoi baiatul s-a urcat in masina alaturi de mine si a pornit in cea mai mare aventura a celor 14 ani ai sai: doua saptamani la mare.

"Ce de apa!"

Marea fusese visul cel mare al lui Andrei. Cu oile pe munti, citind carti cumparate din bani economisiti cu greu, isi imaginase cam cum arata ea din descrierile lui Jules Vernes: fosnitoare precum padurile, cu valuri ce vin la picioarele tale, intocmai ca valuri