În activitatea istoricului Lucian Nastasă, editarea de documente arhivistice ocupă un loc însemnat. Format la şcoala pozitivismului istoriografic ieşeană a lui Ştefan S. Gorovei şi în lumina profesiunii de credinţă a lui Al. Zub – cu care a împărtăşit, destulă vreme, aplecarea pentru studierea istoriei intelectuale şi aplecarea pentru secolul al XIX-lea şi al XX-lea în istoriografie –, autorul a dezvoltat, de la o vreme, un interes stăruitor pentru implicaţiile biografiei elitelor în ascensiunea şi afirmarea lor social-cărturărească, dar şi o curiozitate pentru zonele tabuizate intens ale cercetării trecutului. Printre acestea, la loc de cinste se numără istoria grupurilor etnic-minoritare din România, problematică indispensabilă unei mai nuanţate cunoaşteri a trecutului românesc, unei reconstituiri a mozaicului cultural din Europa central-sud-estică şi a modului în care raportarea la diversitate s-a făcut în cadrele statale proprii în secolul al XX-lea. Cîteva dintre volumele scoase la lumină prin scrutarea fondurilor arhivistice – singur sau cu alţi colegi precum Varga Andrea, Andreea Andreescu ori Victor Karady – sîntŢiganii din România. Mărturii documentare (1919-1944), 2001;Maghiarii din România. Mărturii documentare (1945-1955), 2002;Maghiarii din România. Mărturii documentare (1956-1968), 2003;Evreii din România. Mărturii documentare (1945-1965), 2003;Armenii din nord-vestul Transilvaniei în anii instaurării comunismului (1945-1953). Mărturii documentare, 2008. Practic, beneficiind de suportul logistic al unor instituţii ale societăţii civile (Centrul de Resurse pentru Diversitate Etno-Culturală) şi al unor programe de cercetare asumate instituţional, Lucian Nastasă, împreună cu un cerc restrîns de cercetători şi prieteni, a introdus în circuitul ştiinţific actual mii de pagini de documente anterior necunoscute, care modifică apăsat perspectiva tradiţion