Mă uit la fiu-meu, de 12 ani, cum îşi cară ghiozdanul în spate venind de la şcoală şi un val de compasiune mă inundă. Sursa: EVZ

Există un monstru undeva în jur, ne suflă în ceafă şi ne vânează, dar n-am să-i vorbesc despre el. E prea mic, deşi inevitabilul se va produce: balaurul birocratic îl va înghiţi într-o zi ca pe-o firimitură şi toată existenţa lui se va dizolva într- un cazan de resemnări şi dezamăgiri. Monstrul acesta birocratic îşi arată rar faţa la televizor, are o halenă urât mirositoare şi un creier minuscul. L-am văzut cum arată la ultima audiere a ministrului Daniel Funeriu în Comisia de Învăţământ a Camerei Deputaţilor. Agresivitatea primitivă a deputatului PSD Cristian Dumitrescu, maniera senilă de-a bate câmpii a Ecaterinei Andronescu şi retorica foarte constipată a lui Funeriu au fost punctele care, odată unite, dau conturul monstrului birocratic: o balenă nesătulă, înghiţind destinele celorlalţi odată cu tot aerul din jur. Învăţământul românesc este în esenţă neschimbat din anii ’50. După canoanele Ştiinţelor educaţiei, în România se practică metoda sovietică de predare.

Curricula, conţinutul manualelor, împărţirea materiei în ore, limbajul şi tehnicile de predare sunt încremenite în sălile de clasă din momentul implementării lor după Al Doilea Război Mondial. Şcoala sovietică nu a avut chiar cele mai proaste rezultate din lume dar ar trebui să ne asumăm oficial această alegere şi să o argumentăm. Copiii încolonaţi în careu, pas de defilare şi burta pe carte până la crearea omului de tip nou! Tot ce am făcut în 20 de ani sunt chestiuni tehnice: scoaterea notelor din ciclul primar, introducerea mediilor din gimnaziu în evaluarea examenului de capacitate şi eliminarea treptei a II-a de liceu. Nu am zgâlţâit fundamentul predării în învăţământul românesc, nu am schimbat esenţialul: ceea ce învaţă elevii. Bacalaureatul corect din 2011, tot