Povesti de iubire
Va scriu cu gandul ca scrisoarea mea va fi citita de oameni care ma vor intelege si-mi vor da un sfat. Nu am talent la scris, asa cum am vazut in alte scrisori de la cititorii pe care i-ati publicat, dar cred ca sinceritatea ma va ajuta sa fiu inteles de toata lumea. Am treizeci si opt de ani, sunt casatorit si am doi copii: fetita, de doisprezece ani, si baietelul, de zece. Am avut o viata de familie obisnuita, pana in momentul in care am ramas somer. Atelierul mecanic unde am lucrat s-a inchis si nu am reusit sa-mi gasesc alt loc de munca. O vreme am trait din banii pe care i-am primit cand s-a inchis atelierul (cinci salarii compensate), apoi ne-au mai ajutat parintii. Dar nu despre asta vreau sa va vorbesc, in oraselul de provincie in care traiesc, toata lumea o duce greu, dupa ce s-a inchis mina si flotatia de preparare a minereurilor. Nu este de mirare ca acuma, vara, padurile sunt pline de oameni care culeg afine, zmeura, ciuperci, ca sa faca bani de paine. Am muncit si eu pe ici, pe colo, caci nu ma dau inapoi de la munca, si m-am descurcat cat de cat. Acum cinci ani, un prieten intors din Italia mi-a spus ca m-ar putea ajuta sa-mi gasesc si eu de lucru acolo. Am plecat impreuna cu el si, intr-adevar, am gasit de lucru cateva luni in Sicilia, la cules de masline. Am chemat-o si pe sotia mea si ea a lucrat ca menajera la niste batrani. Am castigat ceva bani, pe care i-am trimis in tara, la copiii care au ramas in grija parintilor mei. Cand se incheia sezonul maslinelor, era mai greu. Nu mai gaseam de lucru asa usor, ci numai ocazional, si am trait o vreme doar din banii castigati de nevasta mea. Ma duceam in fiecare dimineata in piata centrala din oraselul acela in care eram, ca sa gasesc de lucru cu ziua, dar parca era un facut, nici un patron nu ma alegea pentru munca. Erau preferati tot cei mai zdraveni si mai bine facuti. Am t
