Biografia şi bibliografia poetului, prozatorului, dramaturgului, memorialistului şi cărturarului prelat Valeriu Anania (1921–2011) încep să intereseze şi să preocupe, intens, pe cercetătorii şi istoricii literari, odată cu intrarea sa în eternitate.

Necrotextele, amintirile, mărturiile şi evocările care s-au publicat, la trecerea sa într-o altă lume, constituie, desigur, un moment important, de unde trebuie să înceapă lectura şi relectura operei literare şi teologice, spre o mai dreaptă receptare critică şi estetică, precum şi pentru o mai adecvată situare a acesteia în evoluţia literaturii naţionale.

Literatura epistolară a lui Valeriu Anania, bogată şi extrem de interesantă, conţine ştiri şi precizări de o reală valoare în ceea ce priveşte itinerariul său literar şi teologic în anii grei şi insuportabili ai unui comunism, de cea mai tristă amintire, prin care a trecut, fiind adesea marginalizat şi profund traumatizat.

Epistolele trimise lui Marin Preda, Nicolae Steinhardt şi Marin Bucur, necunoscute până acum, contribuie prin informaţiile şi notele pe care le cuprind, la întregirea profilului unui veritabil intelectual şi cărturar, care s-a impus, pentru totdeauna, în literatura şi cultura naţională prin opere şi cărţi referenţiale.

Disocierile şi nuanţatele interpretări teologice din una din epistolele trimise lui Nicolae Steinhardt, precizările referitoare la poeta Zorica Laţcu şi informaţiile despre o nouă traducere a Bibliei, cum i se confesează subtilului istoric şi critic literar Marin Bucur, completează fericit imaginea unui cărturar din stirpea celor aleşi şi deosebit de rari în cultura română.

*

Detroit, Michigan, U.S.A

20 august 1972

Stimate domnule Preda,

Am primit primele exemplare din Poeme cu măşti1 şi ţin să-i mulţumesc, din toată inima, editorului Marin Preda pentru s