135 de milioane de dolari este garanția pe care Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) a promis că o va constitui pentru reabilitatea ecologică a proiectului minier pe care intenționează să-l pornească. Această sumă a fost readusă în discuție zilele trecute în Comisia PETI a Parlamentului European (PE) și Comisiei Europene (CE) în urma unei petiții depuse anul trecut de asociația cercetătorilor români Ad Astra. CE a dat un prim răspuns, conform căruia această sumă s-ar încadra în minimul necesar pentru respectarea normelor europene, însă a solicitat informații suplimentare autorităților române despre modul în care a fost calculată.

Ei bine, răspunsul e destul de simplu și poate fi găsit în studiile cercetătorilor australieni efectuate la peste 300 de mine care generează deșeuri oxidate sulfidic și eliberează scurgeri acide (detalii aici). Conform acestora, costurile de depoluare a scurgerilor acide sunt de 100.000 de dolari (sau mai mult) pe hectar. Costurile de tratare a apei contaminate din galerii sau falii ar fi suplimentare. Raportat la suprafața proiectului RMGC (de aproximativ 1.300 de hectare) s-ar ajunge, practic, la acea sumă de 135 de milioane de dolari promisă ca și garanție. Dar…

***

Garanțiile reale: de cel putin 5 ori mai mari

… dar suma avansată de cercetătorii australieni nu se referă la suprafața exploatării, ci la suprafața afectată de exploatare. Iar între suprafața exploatată și suprafața afectată de exploatare (pânză freatică, mediu natural) există un raport de 1:5 (conform raportului ASE din 2010). Așadar, din start, costurile de ecologizare și întreținere a zonei afectate ar trebui înmulțite cu 5. Ajungând la peste 650 de milioane de dolari.

… dar costurile avansate de cercetătorii australieni, pe baza studiilor făcute la minele din Australia, sunt mult mai mici decât în Canada. Citând date ale programului canadian