Scriitor incomod al anilor ’70, Alexandru Monciu-Sudinski este astăzi aproape uitat. Opera sa a avut un destin tragic şi ciudat în comunism, de la cartea de debut, Rebarbor (Ed. Eminescu, 1971), retrasă din circuitul public şi dată la topit – prima victimă a celebrelor Teze din Iulie –, la Premiul pentru reportaj acordat de CC. al U.T.C. pentru volumul de interviuri Caractere (Ed. Cartea Românească, 1973). Ultima lui carte, Biografii comune (Ed. Cartea Românească, 1974), care adună, ca şi precedenta, aşa-zise interviuri luate celor din „cîmpul muncii“, a fost la rîndul ei apreciată, autorul începînd să beneficieze de notorietate. Declarat persona non grata de autorităţile comuniste din cauza opoziţiei sale tot mai făţişe, autorul părăseşte ţara în 1978, intrînd în acest fel într-un con de umbră din care nu a mai ieşit nici pînă în prezent.

Actele subversive ale scriitorului Alexandru Monciu-Sudinski sînt decelabile în dosarul de urmărire informativă ce i s-a întocmit de către fosta Securitate sub numele de cod „MANU”, clasat astăzi, sub cota I 210150, în Fondul Informativ al Colegiului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Deschis la data de 17.05.1978 (D.U.I. nr. 2009) şi împărţit în două volume, primul conţinînd 173 de file (din care sînt excerptate documentele citate mai jos), iar al doilea 158 de file, dosarul conţine investigaţii anterioare declanşării urmăririi informative (17.05.1978, dată la care scriitorul se afla în greva foamei), mai precis, intră în vizorul Securităţii încă din 1974, odată cu prima notă informativă care i se întocmeşte, note extras obţinute din materialele T.O.(AST)1, cereri de investigaţie ale Inspectoratului Municipiului Bucureşti – Securitate (IMBS) către Unităţile Speciale „S” (axată pe interceptarea corespondenţei), „F” (filaj) şi alte unităţi militare specializate, rapoarte, referate, planuri de măsuri et