America a fost cândva naţiunea în care clasa de mijloc domina. Acum este împărţită între bogaţi şi săraci, iar din acest punct de vedere are cel mai mare grad de inegalitate din rândul democraţiilor bogate.
Un procent de 1% din gospodării deţine aproximativ un sfert din venitul tuturor familiilor, pondere nemaivăzută din anul 1929. O economie care prezintă asemenea discrepanţe nu poate prospera. Persoanele sărace şi forţa de muncă sunt sub presiune. Bogaţii se izolează tot mai mult de problemele ţării. Prin afacerile lor vând bunuri şi asigură locuri de muncă în China, casele lor stau ascunse în spatele unor ziduri de netrecut şi o mare parte din veniturile lor sunt păstrate în paradisurile fiscale.
America s-a mai aflat în această situaţie. În primele trei decenii ale secolului 20 noile averi din industrie au împins veniturile bogaţilor la un nivel foarte înalt, în timp ce imigraţia în masă a adus săracilor venituri foarte scăzute. Republicanii au câştigat preşedinţia în anii 1920, iar Curtea Supremă a avut rolul ei în sprijinirea marilor companii, coborând standardele de muncă, nivelul minim al salariului şi al gradului de protecţie socială.
Ulterior, în 1929 s-a manifestat Marea Depresiune, iar patru ani mai târziu Franklin D. Roosevelt a implementat programul New Deal. Atunci, Roosevelt a atacat "grupul mic de interese care deţine controlul absolut asupra proprietăţilor, banilor, forţei de muncă şi în general asupra vieţii altor persoane".
În prezent forţele economice şi politice diferă mult faţă de cele din trecut, dar nevoia unei noi orientări este aceeaşi. Sub aspect economic, dezvoltarea Chinei şi globalizarea sunt noile variabile critice. Profiturile mari sunt obţinute şi păstrate în afara graniţelor. În ţară muncitorii cu un grad scăzut de pregătire sunt presaţi de concurenţa din străinătate, iar activitatea industriei de pre
