De-a lungul vremii, edilii care s-au perindat pe la conducerea Primăriei Capitalei au avut idei tot mai năstruşnice. Dacă ar fi fost puse în aplicare, astăzi, Casa Poporului ar fi fost un cazino vizitat de străini, bucureştenii ar fi mers la serviciu cu telegondola, pe Dâmboviţa s-ar fi plimbat piraţii în corăbii iar atracţia Parcului Herăstrău ar fi fost o imensă fântână arteziană muzicală şi colorată

CITEȘTE ȘI: Cum arată Bucureștiul pe Google Maps: Pasajul Basarab e în construcție, statuile de la Universitate sunt neclintite, iar teatrul nu are schele

Întâiul primar de după Revoluţie care a avut o viziune despre cum ar fi vrut el să schimbe faţa Bucureştiului a fost Crin Halaicu. Aşa cum Oprescu a avut obsesia „autostrăzii suspendate”, Halaicu a avut-o pe cea a Casei Poporului trasnformată în cazino. Pe motiv că întreţinerea ei costă fosrte mult, iar clădirea uriaşă stă în mare parte nefolosită, primarul a avut ideea de a o transforma într-un imens cazino. Planul a rămas doar la intenţia de vis.

Bucureştiul, port la Dunăre

În perioada 2006-2008, imaginaţia bucureştenilor a fost aţâşată de alte planuri anunţate cu surle şi trâmbiţe de către edilii bucureşteni. Primul a fost lansat de către fostul viceprimar la Capitalei Răzvan Murgeanu şi se referea la posibilitatea transformării Bucureştiului în port al fluviului Dunărea. Astfel, canalul Dunăre-Bucureşti ar fi legat Capitala de litoral prin două porturi construite în localităţile Glina şi 1 Decembrie. Astfel, Bucureştiul devenea a cincea capitală de pe Dunăre. Scenariul aproape că devenise realitate în 2008 când fostul ministru al Transporturilor, Ludovic Orban, s-a declarat interesat de proiect şi promitea chiar bani pentru efectuarea unui studiu de fezabilitate. Totul a rămas însă aşa cum a lăsat Ceauşescu.

Gondole plimbătoare pe Dâmboviţa

Cum însă Bucureş