Prima ediţie a Congresului Naţional de Psihotraumatologie şi-a deschis, joi, porţile pentru specialişti, studenţi şi pasionaţi de acest domeniu. Prima ediţie a Congresului Naţional de Psihotraumatologie şi-a deschis, joi, porţile pentru specialişti, studenţi şi pasionaţi de acest domeniu.

Psihologul terapeut Andreea Muraru, care susţine în cadrul Congresului workshop-ul "Violenţa domestică - o provocare a terapiei de cuplu", ne-a acordat un interviu în care a abordat această tematică arzătoare în societatea noastră, a violenţei în familie.

Libertatea: Ştiu că, de obicei, cazurile de violenţă domestică au la bază anumite experienţe de acest gen observate în copilărie. Aţi întâlnit vreodată, să zicem, un bărbat care să îşi abuzeze partenera fără să aibă acest precedent în familie?

Psih. Andreea Muraru (foto dreapta): Sigur că da. Statisticile spun că aproximativ 92 % dintre băieţii care au trăit astfel de violenţe în familia de origine trec în practică acest pattern ulterior în familia conjugală. Şi un procent destul de îngrijorător şi pentru femei, 70 %, care îşi abuzează partenerii. Sigur că există persoane care fac lucrul acesta şi fără să fi experimentat astfel de violenţe. De obicei, sunt acele persoane care au trăit într-un mediu abuziv, coercitiv, într-un mediu plin de restricţii, fără să fie vorba de violenţă sau de familie. Poate să fie, de exemplu, un mediu abuziv la şcoală.

Care sunt factorii psihologici care contribuie la violenţa în cuplu?

Din punctul meu de vedere şi al abordării terapeutice la care eu ader, există o idee care spune că violenţa domestică este construită social. Şi există şi cazuri destule în care femeile sunt cele care abuzează şi am întâlnit asta, dar acestea sunt mai muşamalizate. Lucrurile sunt construite social. Trăim într-o societate în care ni se spune întotdeauna că bărbaţii trebuie