Un biet fir de levanţică, cum i se spune lavandei prin părţile noastre orientale, poate avea puteri nebănuite, dacă e cules în Grecia, fie şi din rondul de flori din faţa Bisericii Sf. Sofia din Salonic. Secretul Greciei, amestecul omogen între ceva primordial, simplu, elemental şi exactitatea tipologică, raţiunea dinamică, puterea integratoare. Miturile Eladei şi credinţa creştină. Areopagul şi Scrisoarea Sf. Pavel către Tesaloniceni.
Apollo şi Sf. Dumitru, de la Salonic. Extreme care se despart violent, dar se conciliază în final. Pe coastele Olimpului, unde urcăm într-o zi, din Litchorou, „oraşul zeilor”, dăm de o mănăstire, Agios Dyonisos, una tipică locului, cupole bizantine, iconostas, dar şi ceva italic, clopotniţa, biforele, arcurile romane. Axionul creştinătăţii răsăritene leagănă amintirea aurie a Bizanţului… Suntem cu Olimpul împădurit, de la o cotă devenit pleşuv, în faţă, masiv impresionant de compact, cu vârful Mytikas la 2913 metri. Locuinţa lui Zeus. Am urcat până la un mic platou, de acolo se mai poate înainta, tot cu maşina, până la refugiile alpiniştilor, apoi începe escaladarea propriu-zisă a pereţilor netezi, spre reşedinţa zeilor. Noi stăm la câţiva kilometri de Litochorou, orăşel montan cu străduţe înguste, cu câteva biserici vechi, cu prăvălioare, totul îmi aminteşte de Courmayor-ul italienilor, din Val d’Aosta, dar aici sunt şanse mai mari să coboare, pe ascuns, zeii. Litoralul Mării Egee, de cealaltă parte, se întinde între Plaka, la nord şi Leptokaria, la sud, unde stăm, fericiţi că ieşind din camerele noastre pe terasă avem Olimpul în faţa ochilor… Între muntele mitic şi mare, noi, cei 12 poeţi români, plus juriul, alţi colegi. Juriul va decide cui îi va reveni trofeul turnirului poetic „Cununa de la muntele Olimp”, prima ediţie, organizat de Uniunea Scriitorilor, cu sprijinul mai multor instituţii, ICR, Ministerul Culturii, Al
