La noi, tranzitia spre capitalism a inceput sub sloganul isteric "Nu ne vindem tara!" si e pe cale sa se incheie pe ritmurile neconsolate ale lui "Si daca pleci, eu cui raman?", adresate unor investitori gen Nokia, care si-au consumat episodul romanesc al afacerii lor.

Greu cu greul, dar mai greu fara el! Dupa ce spuma cea dulce a economiei comuniste a incaput, programat, pe mainile acolitilor fostei Securitati, incet-incet, spre finele anilor '90, odata cu relativa normalizare a mediului politic si de afaceri din tara, au inceput sa apara si investitorii seriosi. Firme cu nume sonore si sigle luminoase, care au furat ochii romanilor. Pe marginea drumurilor, pline inca de gropi, pe atunci, au rasarit benzinarii ca-n Vest, partenerii firmelor de telefonie mobila au inceput cavalcada promotiilor, reducerilor si gratuitatilor de tot felul, culoarele primelor galerii comerciale au devenit veritabile podiumuri de prezentare de moda pentru domnisoricile de cartier. Privatizarea bancilor romanesti a adus ceva banuti la buget si un dram de credibilitate in plus, caci petitorii cei mai de soi venisera tocmai din Germania, Austria sau Franta. Iar Dacia, mandretea de masina neaosa, legata cu sarme la toate incheieturile, prinsese viteza si staif sub marca Renault! Cam pe atunci a priceput romanul ca privatizarile astea si sosirea de investitori straini in tara noastra nu-i tocmai dracul gol... Iar cand au inceput sa apara, in plin "boom" economic, acum vreo 5 ani, adevaratii investitori strategici, dispusi sa porneasca de la zero afaceri in Romania, parastasul capitalismului de la inceputul anilor '90 s-a transformat, peste noapte, intr-o petrecere de zile mari! Sosirile Nokia la Cluj si Ford la Craiova au fost, la randul lor, mari lovituri de imagine. Premieri, sefi de consilii judetene, primari cu panglici late, tricolore, cu alai de parlamentari dupa ei, s-au ing