"Poezia este expresia cea mai înaltă a sensibilităţii umane şi a celei mai rafinate inteligenţe, fără ea oamenii ar fi lipsiţi de spirit, de capacitatea unei înţelegeri adecvate a lumii din jur - şi le-ar fi ameninţat chiar accesul la viitor", spunea scriitorul mexican Víctor Toledo într-un recent interviu.

Născut în 1957, la Córdoba, Veracruz, şi afirmat mai cu seamă ca poet, Toledo face parte din gruparea cunoscută, în spaţiul cultural latino-american, sub numele de "Los Cincuenta". Este creatorul "rosagramei", (sonet-caligramă elaborată în forma unui trandafir) şi, deopotrivă, traducătorul în spaniolă al operei unor scriitori ruşi cum ar fi Puşkin, Boris Pasternak sau Osip Mandelştam. În anul 1983 a primit Premiul Naţional pentru Poezie Tânără din Mexic, beneficiind, ulterior, de mai multe burse de studiu în străinătate şi susţinând o strălucită teză de doctorat la Universitatea Lomonosov din Moscova, în 1992. Susţinător declarat al poeziei experimentale şi adept al readucerii în actualitate a vechilor mituri ale Mexicului, este membru în colegiul de redacţie al prestigioasei reviste Biblioteca de México, din anul 2009 coordonează colecţia de poezie, eseu şi proză scurtă a Editurii La abeja de Persefone şi predă cursuri de literatură la Universitatea din Puebla. Considerat unul dintre cei mai originali şi mai expresivi poeţi ai Mexicului zilelor noastre, Víctor Toledo este o prezenţă constantă în mai toate revistele importante din America Latină, opera sa fiind distinsă cu numeroase premii de-a lungul ultimilor ani. Volumele pe care le-a publicat abordează genuri diferite, de la eseu la proza scurtă, însă activitatea poetică este cea care l-a consacrat pe întregul continent sud-american, creaţia sa lirică impunându-l definitiv, încă de la primele cărţi de poeme, Poemas del Didxazá (1985) şi până la cele mai recente, cum ar fi El águila en las venas (1994