Abia s-a retras Olanda din fata sacului european de box pe care scrie "Romania" si locul i-a fost luat rapid de Franta.
Devine evident, cu fiecare incident care se acumuleaza, ca ne aflam in fata unei campanii bine organizate, care incearca sa "deconteze" la Bucuresti dezastrul provocat de politicienii occidentali in domeniul imigratiei si in cel social din tarile lor.
Campania pentru prezidentialele franceze din 2012 bate la usa, iar frustrarile acumulate de "marea natiune" trebuie dirijate impotriva cuiva. Preferabil impotriva unora mici, fraieri si slabi, care nu pot riposta intr-un mod periculos pentru Paris.
Daca sunt si vizibili pe langa obiectivele turistice sau prin statiile de metrou, e perfect pentru oficialii francezi. Si cu totul contrar spiritului devizei "libertate, egalitate, fraternitate" cu care se impauneaza Republica franceza. Admitand ca a avut vreodata spiritul respectiv.
Pentru ca Dominique Strauss-Kahn a ratat, inca odata, sansa de a-si tine pantalonii pe el, iar poporul libian s-a hotarat sa termine definitiv cu Gaddafi, Nicolas Sarkozy are inca o sansa de a fi reales in 2012. Dar vrea sa fie sigur, pentru ca situatia interna nu este deloc roz.
Partidul Socialist, resentimentar, dogmatic si sustinut de o mega-masinarie media si de marea majoritate a "elitelor" intelectuale si culturale franceze, este oricand capabil sa produca surprize. Dinspre dreapta, Sarkozy este amenintat de Frontul National (FN), care tocmai si-a schimbat ceva mai mult decat imaginea.
Condus de Marine Le Pen - fiica rigidului "parinte fondator" Jean-Marie Le Pen - FN si-a moderat discursul nesofisticat anti-sistem dar, mai ales, a renuntat la antisemitism si i-a epurat fara mila pe cei care n-au inteles noua directie. Eliberata de povara antisemitismului, Marine Le Pen a trecut la construirea unui nat
