Simona Catrina scrie sub genericul „Doamnă serioasă nu ştiu să caut domn serios“. Pagini realizate de redacţia Tango.

În ultimii doi ani de facultate, am avut mai multe nunţi decât materii de studiu. Se toceau cursuri, se tăiau moţuri. Toate colegele se apretau şi se coafau, iar eu le priveam cu nervii cât cepele, nu ştiam ce le-a lovit. Se cununau pe capete. Promoţia mea se alcătuia din cinci categorii distincte: logodite, măritate, gravide, lehuze şi eu.

A doua iubire nu se uită niciodată

La 24 de ani, când am absolvit universitatea, l-am absolvit şi pe iubitul meu de grija relaţiei noastre. Ne-am despărţit după cinci ani de visuri superbe, îngemănate: eu visam să mă mărit cu el, iar el visa să se mute în Germania. Soarta nemiloasă a făcut ca niciunul dintre noi să nu-şi vadă visul cu ochii: nici eu nu m-am măritat cu el, nici el nu s-a mutat în Germania. S-a mutat în Spania - e drept, numai după ce s-a însurat.

L-am plâns doar din puterea obişnuinţei, de fapt mă edificasem cu mult înainte asupra lui, nu mai ştiu cu ce ocazie. A, ba da, mi-aduc aminte: când m-a înşelat a patra oară, am avut vaga presimţire că nu mi-e hărăzit. Aşa, deci la 25 de ani eram o partidă: una dintre puţinele filoloage libere, cu sufletul pofticios, cu inima dată de perete, cu braţele deschise. Ei, şi prin deschizătura asta a pătruns, într-o zi, un tip doar cu o adiere mai tânăr ca tata. Eu m-am îndrăgostit de el din admiraţie, el s-a îndrăgostit de mine din lăcomie, mă rog. Eram conştientă că, dacă‑i puneam o floare de ginerică-n piept, ar fi arătat ca un mort pe catafalc. Cu toate astea, tot m-aş fi pretat la o nuntă tradiţională, cu tămbălau. Singura care a stat în calea fericirii noastre a fost nevastă-sa. Avea drept de veto, se pare.

Iubire în leasing

La 27 de ani, aşadar, mă înţepenisem între două lumi masculine: cea a burlăceilor de vârsta mea