- Istoric - nr. 872 / 8 Octombrie, 2011 1915. La Blaj, o eroina: Maria Puia... ...La revedere in lumea cealalta, daca aci nu ne-am putut bucura de o alta fericire. Pe mine sa ma imbracati in costumul meu de Padureanca, ca sunt romanca, cu opinci, cu carpa si straita mea rosie. Daca mamei ii e dorinta sa ma imbrace in haina alba, da, dar sa nu faca cheltuieli. Ii sarut mainile mamei pentru cresterea buna pe care mi-a dat-o. Am gresit si eu odata fara sa fiu iertata. Un ultim sarut va depun tuturor, pe aceste matanii, pe care eu m-am rugat mult aci in inchisoare. [...] As dori, mama, sa mor in patul meu, dar asa mi-a fost soarta. Cred ca de aici voi fi asezata, barami, in caruta dumitale mica, cu care am lucrat mult si eu. Nu cred daca va fi iertat sa fiu inmormantata cu preot dar desi nu, roaga-l pe domnul Coltor, ori Ghiaja sau altii sa le rosteasca un adio tuturor celor ce mi-au facut calea presarata cu flori, iar mie merit pentru neam. Scumpa mama, sarut mainile, nu te supara, o Stefane si Pile cum mi-e de dor de voi, ca sunteti departe si nu ma vedeti, cu gandul la voi trebuie sa mor. A voastra fiica, sora, care va doreste. As fi dorit sa ma marturisesc, dar aici nu se poate, nici la biserica nu am fost.” Inca un mormant in Ardeal... Randuri cutremuratoare, care tulbura si nasc o intrebare: oare cate astfel de Maria Puia nu si-au gasit sfarsitul in vremurile in care teroarea a macinat visele si sperantele unui popor, care nu voia altceva decat sa fie respectat?! Va veni oare o zi in care ucigasii de vieti si de suflete vor da socoteala in fata Judecatorului Suprem? Dar ziua in care ucigasii Mariei Puia sa ingenuncheze in fata mormantului ei, sa-si ceara iertare?! Cand isi vor cere iertare ucigasii pentru tot raul facut romanilor?! Tragedii care trebuie sa ramana doar pe rabojul amintirilor, ca lectii pentru o lume incarcata cu virtuti umane. Si cu speranta vesni