- Cultural - nr. 872 / 8 Octombrie, 2011 Remember Petre Tutea (6 oct. 1902- 3 dec. 1991) Cineva inconfundabil… "Ca si tine, ii pastrez lui Petrica aceeasi admiratie. Ce om extraordinar! Cu verva sa fara pereche, daca ar fi trait la Paris, ar fi avut astazi o reputatie mondiala. Vorbesc adesea despre el ca despre un geniu al vremurilor noastre sau, mai degraba, ca despre singurul spirit genial pe care mi-a fost dat sa-l intalnesc in viata mea”. (EMIL CIORAN, aprilie 1974 In ziua de 6 octombrie a fiecarui an ar trebui sa aiba loc o sarbatoare a spiritualitatii romanesti. Insa, striviti de grijile zilnice, terorizati de spectrul apropiatei ierni, de saracie si duium de nelinisti si frici launtrice, cu sufletele inegurate si chircite de grija zilei de maine, multi dintre noi uita, printre multe altele, ca, in aceasta zi de octombrie, se nastea, la cumpana dintre secole, in Botenii Muscelului, acela care avea sa devina genialul filosof si ganditor crestin Petre Tutea, stralucit reprezentant al unei generatii exemplare – Mircea Vulcanescu, Emil Cioran, Mircea Eliade, Constantin Noica, Radu Gyr, Nichifor Crainic – patronata de insusi spiritul ei tutelar, profesorul Nae Ionescu. "Cine sunt eu si ce vreau?”, s-a intrebat, nu o singura data, Petre Tutea. Pentru ca tot el sa incerce un posibil raspuns: "Definitia mea este: Petre Tutea, romanul. Am aparat interesele Romaniei in mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire si suferinta. Si convingerea mea este ca suferinta ramane totusi cea mai mare dovada a dragostei lui Dumnezeu.” Constiinta nepereche, spirit patrunzator, orator de geniu, un adevarat Socrate roman, cum nu de putine ori a fost numit - "Eu am fost asemanat cu Socrate. Atat el, cat si eu, in actele cautarii, cautam la scara noastra de oameni neafland si stim nestiind. Atat. Socrate a fost pentru mine un model existential. Dar, raportat la Iisus, isi pierde semnificat