Intr-un fel, apreciez curajul Andreei Paul Vass de a se ridica public in apararea Elenei Basescu, intr-un moment in care acest demers poate aduce mai multe dezavantaje decat avantaje.
Una era sa te guduri pe langa fiica presedintelui pe vremea cand tatal ei controla partidul si in mare masura scena politica romaneasca si cu totul altceva sa-i tii partea atunci cand presedintele este tot mai putin ascultat si tot mai contestat, cu alte cuvinte pe panta descendenta a carierei sale.
Elena Basescu "a dus povara tineretii si pe frunte si pe spate (...) Are o pila: este tanara, frumoasa, dar mai ales este fiica presedintelui. Si pentru asta trebuie sa o pedepsim dur, foarte dur. Pentru ca uitam ca atunci cand emotia se impleteste cu oboseala - si noi stim ce inseamna oboseala intr-o campanie electorala - poate sa joace feste frumoase limbii romane", a spus consiliera premierului despre Elena Basescu.
Insa dincolo de solidaritatea pe care o respect, esenta aprecierilor Andreei Paul Vass mi se pare total eronata si chiar periculoasa. Elena Basescu nu a dus pe frunte si pe spate decat o singura mare povara, de fapt. Pe aceea de a fi tintit o demnitate pentru care nu are absolut nicio calificare, pentru care nu o recomanda nimic si in exercitiul careia, apoi, nu s-a distins cu nimic.
Doua - trei discursuri scrise de consilieri si recitate in fata plenului PE a reusit si George Becali. Nu ele definesc un europarlamentar de succes, ci o initiativa precum a Monicai Macovei, spre exemplu, in privinta anticoruptiei. Sau, ca sa nu tintesc chiar la varf, macar o activitate ca a Renatei Weber.
Ne spune Andrea Paul Vass ca Elena Basescu este pedepsita pentru simplul fapt de a fi fiica presedintelui. E drept, acest statut i-a atras extem de multa adversitate si ironie, dar numai dupa ce ea insasi s-a expus public in mod nu doar