Rubrica „Dragoste modernă“ este realizată cu ajutorul invitatelor „Weekend Adevărul“. În fiecare săptămână, vei găsi aici câte o reprezentantă a sexului frumos care a acceptat să aştearnă cu sinceritate, sub semnătură, o experienţă personală, autentică, de iubire contemporană.
Ai putea descoperi în aceste pagini chiar povestea ta, cât ar fi ea de năstruşnică. Ar putea fi, pur şi simplu, o poveste cu care să te identifici. Sau o întâmplare pe care să o citeşti cu plăcere, pentru a descoperi că dragostea modernă e asemenea celor de ieri, din vremea în care singurul motor de căutare era indexul capitolelor unei cărţi, ori chiar mai vechi. NOTĂ: ilustraţiile aparţin redacţiei.
Era bărbatul vieţii mele. Adică pe bune. Nu e poveste sau scenariu de Hollywood. L-am văzut şi am ştiut, la modul cât se poate de senin şi de lipsit de dramatism. Ceea ce era o noutate, pentru că Disney nu ne pregăteşte pentru aşa ceva, întâi trebuie să suferim, pe urmă să devenim peste noapte prinţese, să îngenunchem toţi prinţii la bal şi dacă se poate să ne şi pierdem graţios condurul de sticlă, la ocazii. Drept care nu îmi era foarte clar cum trebuia să procesez informaţia asta. „Ia uite, bărbatul vieţii mele". Sau „Ce chestie, bărbatul vieţii mele". Sau mai bine „DA. Bărbatul vieţii mele". Prin urmare m-am dus şi i-am spus, nu de alta, dar ca să ştie şi el. Şi a ştiut.
„Şi cum ar fi oamenii dacă nu ar exista dragostea?“ „Rari“, spuse Moartea.
Terry Pratchett
Stop-cadru. Conştiinţa iubirii nu trebuie să ne fulgere şi să ne lase laţi la pământ ca să fie autentică. Nu trebuie să ne paralizeze, ci să ne umple până în cel mai mic cotlon cu celălalt. Am simţit atâta tihnă, de mi s-a relaxat toată fiinţa şi s-a întins ca o pisică pe fotoliul cu vedere la TOT. A fost o altfel de poveste mistuitoare de iubire, de o pace atât de intensă încât nu mai avea nevoie să fie