În mare, lumea modernă ne tratează ca pe nişte bătrânici numai bune de trecut strada cu forţa. Îţi spunem noi că o să te simţi extraordinar vizavi, mamaie, matale nici nu-ţi dai seama. Noroc cu noi, că te-am ars cu ţigara ca să te laşi de fumat, că altfel puteai să te îmbolnăveşti.

Pe scurt, pentru cei care au fost neatenţi, a început din septembrie 2009 marea retragere de pe piaţă a becurilor cu incandescenţă. În Europa, termenul de evacuare e 2012, dar cum la noi e lumina asta frumoasă tot timpul şi e cald de trebuie să-l chemi pe Al Gore să-ţi arunce nişte zăpadă în casă pentru a te bucura un pic de iarnă, au băgat puţină viteză. Aşa că becul cu filament a ajuns un fel de delicatesă pentru iniţiaţi, un echivalent al cârnatului de Pleşcoi pe zona de dulie şi fasung. Aşa cum şi fumătorii vor ajunge un fel de sectanţi, ca şi cititorii de cărţi sau ziare tipărite, poate că şi amatorii de becuri pe stil vechi vor trebui să se retragă în rezervaţii.

Ştiu un loc în Bucureşti de unde se pot cumpăra discuri vinil şi unde chiar poţi gusta din deliciile unei forme nevinovate şi cool de clandestinitate. Fie vorba între noi, sunetul e mai bun decat cel al cd-urilor, dar nu asta contează, evident. Kestia e că tot mai mulţi prieteni îmi spun cam o dată pe săptămână că au găsit becuri de 100W. Am luat 20, 40, câte aveau, aş fi luat şi mai multe şi mi-a părut rău că stocul era aşa de mic. Becuri din alea bune, cu wolfram, filament şi tot ce trebuie ca să fie lumină normală în casă şi ca să nu fie nevoie să arunci toate lămpile vechi. E păcat că Uniunea Europeană nu încurajează ţăranii să producă redbull şi becuri de casă, făcute cum se făceau în vremurile bune, cu wolfram din curte, curat, proaspăt smuls şi făcut filament de bunicii care astfel se pot reintegra social şi economic în noua debandadă mondială.

Am ridicat această mică problemă pe blo