A incetat din viata vineri, la 85 de ani, Ramiz Alia, mana dreapta, vreme de decenii, a gangsterului totalitar Enver Hoxha, cel care a indeplinit fara murmur poruncile tiranului stalinist de la Tirana. Dar si cel care a acceptat sa tolereze auto-distrugerea citadelei comuniste din Balcani. Nascut intr-o familie musulmana, Ramiz Alia a studiat la faimosul Liceu Francez din capitala albaneza, apoi, in anii razboiului, s-a introlat in detasamentele de partizani comunisti conduse de Enver. A devenit unul dintre principalii propagandisti ai unui regim de o cruzime fara margini. O dictatura care si-a gasit si ea apologeti in Vest, inclusiv, la un moment dat, politologul francez Maurice Duverger.

Ramiz Alia a supravegheat, in ani 50, educatia si cultura. S-a situat de partea lui Hoxha in refuzul de-stalinizarii si in ruptura spectaculoasa, din 1960, cu Nikita Hrusciov (subiectul unui roman de Kadare, “Iarna singuratatii noastre” tradus in franceza sub titlul “Le grand hiver”). A sprijinit alinierea cu China maoista, apoi politica aberanta de autarhie absoluta promovata de despotul tot mai sangeros, tot mai indragostit de propria sa imagine. Personaj central in acel regim de sultanism ideocratic, Ramiz Alia a contribuit esential la cultul personalitatii lui Hoxha, in multe privinte asemanator cu acela al lui Ceausescu in Romania. Enverismul, ca si kimirsenismul, ca si ceausismul ori dejismul, a fost expresia a ceea ce Ken Jowitt numeste “pariah communism”, un concept pe care m-am straduit sa-l dezvolt in lucrarile mele, inclusiv in “Stalinism pentru eternitate” (Polirom, 2005) si in alte scrieri.

http://tismaneanu.wordpress.com/2010/04/02/doamna-hoxha-si-tragedia-albaniei-socialismul-paria/

Cum reiese din excelenta carte “Sinistra doamna” a lui Fahri Balliou despre Nexmije Hoxha, sotia lui Enver, aceasta l-a privit pe Ramiz Alia ca pe un membru al propri