În trecutul de aproape un secol al casei italiene de modă nu lipsesc luptele pentru putere, evaziunea fiscală de milioane de dolari şi asasinii plătiţi.

Europa, sfârşitul secolului XIX. Un tânăr imigrant italian, de doar 16 ani, ajunge în 1897 la Londra, unde îşi câştigă traiul spălând vase. Marea lui şansă apare - poate fără ca el să ştie - atunci când obţine o slujbă la faimosul hotel Savoy. Fascinat de lumea în care pătrunsese, Guccio Gucci, fiul unui meşter italian, devine din ce în ce mai interesat de cuferele şi geamantanele pe care le căra la Savoy - din ce piele sunt făcute, cum sunt prinse curelele, din ce metale sunt făcute cataramele şi sistemele de închidere.

În 1902, la 21 de ani, Guccio se întoarce acasă, în Florenţa, însă nu înainte de a lucra şi în Paris. Se angajează la atelierul de marochinărie Franzi. În 1906, tânărul cu aspiraţii înalte îşi deschide propriul atelier de marochinărie. Se căsătoreşte cu Aida şi, până în 1912, devine tatăl a patru băieţi - Aldo, Vasco, Ugo şi Rodolfo. În 1921, Guccio deschide primul magazin Gucci, specializat în bunuri din piele, în special accesorii pentru echitaţie - genţi, cufere, mănuşi, pantofi şi curele.

Eleganţă britanică în stil toscan

Chiar dacă pornise la drum inspirat de Londra şi de aristocraţia britanică, îşi dorea ca produsele sale să fie realizate în unicul stil italian. Căuta în mod special expertiza şi tradiţia artizanilor toscani. Treptat, pe măsură ce clienţii săi renunţau la cai pentru „trăsuri "cu mai mulţi cai-putere, şi Guccio şi-a schimbat afacerea, începând să producă genţi şi cufere de lux. Următoarele decenii nu au fost însă deloc uşoare. Anii '30 au stat sub semnul austerităţii, în contextul celei mai puternice crize economice de până atunci (rămasă în istorie drept Marea Depresiune), totul culminând cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial şi