Fost profesor de matematică bărbatul parcurge zilnic 10 kilometri pe bicicletă pentru a-şi putea ţine sub control o afecţiune locomotorie. În cei peste şapte decenii de viaţă pensionarul are o experienţă profesională cât pentru două vieţi.

Născut în familia unui pantofar cu şase copii din Olăneşti, Nicolae Brănescu a trăit într-o viaţă cât alţii în mai multe. A prins vremurile în care copiii din familiile numeroase munceau cot la cot cu părinţii şi le preluau îndeletnicirile. A ajuns să facă şcoală doar pentru că era mai dotat decât ceialţi copiii şi părinţii l-au încurajat, dar au găsit şi mijloacele financiare: „tata avea un atelier de pantofi în Băile Olăneşti. Lucra mai mult pantofi de lux şi avea clienţi, tot unul şi unul. Îmi amintesc că unul dintre clienţi, un moşier bogat care avea terenuri în zona noastră i-a plătit odată pe o comandă urgent o bucată de pământ de 25 de ari. : . După ce a fost admis la cel mai bun liceu din Râmnicu-Vâlcea în urma un examen în care a excelat la matematică, în mintea copilului de atunci a încolţit ideea că ar trebui să se dedice acestui domeniu. Viaţa de licean, care făcea cu greu naveta din satul natal i-a schimbat gândurile de carieră şi a decis să devină ofiţer. „Era foarte greu pentru mine, stăteam la internat, iar vinerea făceam pe jos zeci de kilometri să ajung acasă. Lunea o luam de la capăt" povesteşte pensionarul de acum. A urmat şcoala de ofiţeri de la Ineu (Arad), însă absolvirea l-a prins în Sfântu-Gheorghe, unde a fost trimis după reorganizarea şcolilor militare. După absolvire a fost repartizat locotenent de infanterie în Mehedinţi: „Viaţa nu era uşoară deloc în armată. În 6 luni am stricat de la marşuri şi instrucţie 5 perechi de cizme. Iar cizmele erau solide în vremea aceea", îşi aminteşte Nicolae Brănescu. A urmat o nouă şcoală de un an la Piteşti, unde s-a specializat pe tehnică militară avansată , după