Plecat din România la sfârşitul anilor ’60, Andrei Şerban a urcat pe cele mai importante scene ale lumii, precum Covent Garden din Londra şi Opera din Viena. De la Meryl Streep la Placido Domingo, mari actori şi muzicieni au trecut prin spectacolele lui.

Născut odată cu solstiţiul de vară, în cea mai lungă zi a anului 1943, pe 21 iunie, Andrei Şerban şi-a început periplul prin viaţă într-una dintre cele mai tulburate perioade ale României. Primele luni au însemnat şi „întâlnirea" cu sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, cu bombardamentele şi spaimele morţii.

La mai puţin de un an, aşa cum el însuşi povesteşte în autobiografia publicată la Editura Polirom, „a trăit" prima experienţă „underground". O bombă căzută în faţa blocului din strada Arghezi din Bucureşti, unde părinţii săi locuiau la acel moment, l-a făcut pe tatăl lui să se refugieze în adăpostul antiaerian, împreună cu soţia şi copilul, unde au rămas mai mult de 24 de ore.

„Poate de acolo, din familiaritatea cu subsolurile, am primit subconştient inspiraţia care s-a manifestat într-o bună zi, când am montat «Medeea»", avea să scrie peste ani Andrei Şerban. Provine dintr-o familie care avea toate datele să-i dăruiască acel strop de geniu care l-a făcut să devină unul dintre cei mai mari regizori ai lumii. Tatăl a studiat avocatura, ajungând apoi director al Băncii Regale şi consilier al liderului ţărănist Iuliu Maniu, deşi toată viaţa şi-a dorit să studieze artele.

De-abia în perioada comunistă şi-a împlinit visul, devenind fotoreporter al Editurii Meridiane. Iar mama, una din acele frumuseţi de început de secol XX, născută într-o familie de greci refugiată la Tulcea, i-a dăruit pasiunea sângelui mediteranean.

În căutarea emoţiei

Copilăria lui Andrei Şerban a început sub semnul refugiului în imaginar. Jocul cu păpuşile, pe care le lega cu sfori ca să le poată manevra,