N-avem, că doar e criză! Nu avem aeroportul de la Braşov, deşi se vorbeşte despre construirea lui încă din 2005. Nu au trecut decât şase ani. Ce? Vi se pare mult? Asta în condiţiile în care primul studiu referitor la construcţia unui aeroport la Braşov a aparţinut unor specialişti danezi şi a fost elaborat în 1993.

Atunci, însă, edilii ne-au anunţat că existenţa unei aerogări nu se justifică din punct de vedere economic, după care şi-au refăcut calculele şi au văzut că s-au înşelat.

Drept urmare, consilierii judeţeni continuă demersul şi au votat, de curând, pentru a doua oară, un schimb de terenuri cu proprietarii privaţi din Ghimbav, pentru că decizia similară pentru care aleşii au ridicat mâna şi anul trecut nu a fost pusă în aplicare. Dacă, de această dată, nu vor mai uita ce au decis în sala de plen, suprafaţa necesară construcţiei este asigurată. Adică a fost făcut un pas important. Mai mult, firma UTI, aflată până acum în negocieri cu Consiliul Judeţean Braşov, a înaintat o ofertă în valoare de 48 de milioane de euro. Al doilea pas într-un an! Deja devine ameţitoare viteza cu care se mişcă autorităţile.

Şi, dacă tot nu avem aeroport, ce rost şi-ar găsi o autostradă care să lege centrul ţării de capitală şi de graniţa de vest? Miniştrii transporturilor nu s-au dovedit deloc interesaţi de o asemenea realizare. Au izbutit să termine câţiva kilometri la Cluj, se chinuiesc să finalizeze porţiunea dintre Bucureşti şi Constanţa, după nenumărate rezilieri şi renegocieri de contracte. Lucrurile par să meargă ceva mai bine pe porţiunea care ar urma să lege Aradul de Timişoara. Doar a fost semnat un document cu autorităţile maghiare, care ne impune realizarea unei conexiuni între autostrăzile din cele două ţări, pe direcţia Arad-Szeged, până în 2013.

Zilele trecute am avut, totuşi, un nou şoc. Anca Boagiu a obţinut aprobarea Guvernului pentru conce